ROMANTISMUL

            Este o miscare artistica si literara din prima jumatate a secolului al XIX-lea (aprox. 1790-1850), aparuta in spatiul european in contextul revolutiilor burghezo-democratice, al luptei pentru independenta si libertate nationala

            Isi gaseste expresia in filozofia idealista germana (Schelling, Fichte, Hegel, Schopenhauer)

            Manifestul literar al Romantismului este Prefata la drama Cromwell de Victor Hugo (1827): “Nu exista reguli, nici modele. [...] Conceptul artei de frumos include si uratul si grotescul”

            Trasaturi/ principii estetice romantice:

- imaginatia este principiul fundamental de creatie;

- primatul sentimentului si al fanteziei creatoare

- subiectivitatea; expansiunea eului individual

- respingerea regulilor impuse de clasicism; libertatea de creatie

- fascinatia misterului si a exceptionalului; antiteza; locala; interesul pentru mituri, folclor, simboluri, trecutul istoric, natura si spatii exotice

- cultivarea emotiei si a sentimentului; intensitatea trairilor (pasiunea); antiteza

- afirmarea individualitatii, a originalitatii, a spontaneitatii

- amestecul genurilor si al stilurilor

            Teme romantice:

- istoria medievala (idealul cavaleresc)

- folclorul local, miturile, fantasticul, fabulosul

- trecutul istoric (Evul Mediu)

- natura locala sau spatiile exotice

- exceptionalul (situatii, personaje)

- timpul (evadarea din realitate in fantezie, vis, trecut istoric, spatiu natal sau spatii exotice)

-  atmosfera nocturna

- antiteza trecut-prezent

            Personajul romantic:

- erou exceptional in imprejurari exceptionale

- antiteza (inger-demon); titanul, geniul

- provine din toate mediile sociale

- exprima victoria pasiunii asupra ratiunii

- defineste particularul, unicul, individualul

            Stilul romantic:

- este metaforic

- sustine fuziunea genurilor si a speciilor

- promoveaza  largirea si imbogatirea vocabularului literar prin elemente de limbaj popular, arhaic etc.

- cultiva grotescul, uratul, ironia

            Specii cultivate si reprezentanti in literatura universala

- specii dramatice:drama istorica (V. Hugo, Puskin), filozofica, lirica (Shelley)

- specii lirice: meditatia, elegia, romanta (Lamartine, V. Hugo)

- specii epice: legenda, balada (H. Heine), poemul (Heine, Byron, Keats, A. de Vigny, Puskin, Lermontov, Eminescu), nuvela (istorica, fantastica - E.A. Poe), romanul (istoric, de aventuri, fresca) (Novalis, W. Scott, V. Hugo, E.A. Poe)

            Reprezentanti in literatura romana:C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, I.H.Radulescu, D.Bolintineanu (Romantism pasoptist), M. Eminescu (constituirea deplina a Romantismului), O.Goga, G.Cosbuc (prelungiri ale Romantismului)

NOUTATI DOOM 2

1. Despartirea in silabe
- se accepta fie despartirea pe baza de pronuntare, fie dupa structura, tinand seama de elementele constitutive, in special prefixe: in-e-gal/i-ne-gal, a-nor-ga-nic/an-or-ga-nic
- se respinge a doua posibilitate cand conduce la secvente care nu sunt silabe: nevr-al-gi-e
2. Scrierea unor cuvinte si locutiuni
- pronumele si adjectivele negative se scriu intr-un cuvant: niciunul, niciuna, niciunii, niciunele, niciun, nicio, vreunul, vreuna
- se scrie intr-un cuvant odata in locutiunile odata ce si odata cu
3. Articularea termenilor straini
- se mentine regula din DOOM 1 dupa care substantivele imprumutate se articuleaza ca de obicei in limba romana, prin alipire directa, daca partea finala a cuvantului se pronunta asa cum se scrie: bosul/bossul, brokerul/brokerii, dealerul/dealerii, folkul, linkul/linkurile, weekendul/weekendurile.
- scriem cu cratima daca partea finala se pronunta altfel decat se scrie: cow-boy-ul, mouse-ul, service-ul, site-ul, show-ul
4. Variante literare libere
- uzul a impus in noul DOOM dublete (variante libere) pentru unele cuvinte cu forma tip unica pana acum: antete/anteturi, amanete/amaneturi, capsune/capsuni (fructe), cearsaf/cearceaf, cirese/ciresi (fructe), coperte/coperti, corigent/corijent, filosof/filozof, ligheane/lighene, niveluri/nivele, pieptan/pieptene, sandvici/sendvis, tobogan/topogan, tumoare/tumora.
- statutul de variante libere le confera dreptul sa circule si sa fie corecte (literare) in egala masura
5. Forme vechi, forme noi
- DOOM 2 elimina o serie de forme iesite din uz sau mai putin frecvente: anacoluturi/anacolute, algoritme/algoritmuri, anghina/angina, canaluri/canale (geogr.), a despera/a dispera, fundale/fundaluri, monoloage/monologuri, muche/muchie, paradoxe/paradoxuri, pardesiuri/pardesie.
- se renunta de asemenea la formele lungi de tipul dezagregheaza, pastrandu-se de regula formele scurte: dezagrega, evapora, ignora, indruma, perturba, secreta.
- au fost inlocuite unele forme vechi (aragazuri, foarfece, magaziner, marfar, recensamanturi, ziler) cu formele impuse de uz: aragaze, foarfeca – foarfeci, magazioner, marfar, recensaminte, zilier.
6. Forme si sensuri noi
- vise (imagini din somn) ~ visuri (aspiratii)
inseamna (constituie) ~ insemneaza (noteaza)
emisie (emitere) ~ emisiune (program RTV)
frectie (masaj) ~ frictiune (frecare, conflict)
pate (de ficat) ~ pateu (produs de patiserie)
- se inregistreaza cuvintele: compleu (costum), geaca/geci, item/itemi/itemuri/iteme, elementi, baloti, robineti, strate, subansamble
- verbul absolva ~ iarta, absolva ~ termina o scoala
7. Intrari noi
- cele mai multe sunt achizitii recente cu precadere din engleza americana: brand, broker, dealer, fitness, font, hard, link, market, master, printare, pictorial, rating, scanare, site, topless, trend etc.
8. Adaptari
- este vorba de adaptarea termenilor straini la sistemul limbii romane: body-guard/bodigard, cockteil/cocteil, derby/derbi, penalty/penalti, pizza/pita
9. Variante verbale libere
- pentru infinitiv se accepta variantele: a cementa/a cimenta (a trata dintii), datora/datori, decofeiniza/decafeiniza, frectiona/frictiona, incarna/incarna, incorpora/incorpora, pricopsi/procopsi, rabata/rabate, reincarna/reincarna, zbarli/zburli.
- pentru indicativ: biciuieste/biciuie, biruieste/biruie, cheltuieste/cheltuie, chinuieste/chinuie, mantuieste/mantuie, se straduieste/se straduie, se destainuie/se destainuieste, dibuie/dibuieste, huiduie/huiduieste, invarte/invarteste, anticipeaza/anticipa, demarcheaza/demarca, inventeaza/inventa, se ingamfeaza/se ingamfa, invesmanteaza/invesmanta, involbureaza/involbura, invie/inviaza, reanima/reanimeaza, schioapata/schiopateaza.
10. Alte variante libere
- acont/aconto, bulgar/bulgare, cartilaj/cartilagiu, chestiune/chestie, clovn/claun, halo/halou, lacas/locas, piuneza/pioneza, poliloghie/polologhie, solilocviu/soliloc, tract/tractus, zi/ziua
- forme de plural: cicatrice/cicatrici, debusee/debuseuri, jersee/jerseuri, regale/regaluri, slogane/sloganuri, torente/torenti, vopsele/vopseluri
- in formele de D-G ale femininelor articulate, se introduc variante noi: imbracamintei/imbracamintii, savoarei/savorii, o forma unica pentru: corabiei, tigancii, tarancii, fesii; fasa-fase (fesii)
11. Locutiunile pronominale de politete
- adjectivele posesive: ta , sa, voastra, pronumele: lui, ei, lor, din componenta locutiunilor pronominale de politete se scriu cu litera mare: Cuviosia Ta (Sa, Voastra), Cuviosiile lor, Domnia Ta, Eminenta Sa etc.
12. Prim-ministrul
- primul element ramane neschimbat: prim-ministrul, prim-ministrii, prim-procurorul, prim-procurorii, prim-secretarul, prim-secretarii.

STILUL.CALITATILE PARTICULARE

Inafara calitatilor generale, stilul individual poate fi caracterizat si printr-o serie de insusiri particulare. Din combinarea acestora rezulta originalitatea exprimarii.

Cele mai cunoscute calitati particulare sunt:

1. NATURALETEA - consta in exprimarea fireasca, fara afectare, fara o cautare fortata a unor cuvinte sau expresii neobisnuite, de dragul de a epata, de a uimi auditoriul.Opuse naturaletei sunt afectarea si emfaza.

      2. DEMNITATEA  - impune utilizarea in exprimarea orala numai a cuvintelor sau a expresiilor care nu               aduc atingere moralei sau bunei cuviinte; ea cere sa se evite ce este vulgar, trivial, grosolan, necuviincios.

3. ARMONIA - obtinerea efectului de incantare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si expresii capabile sa provoace auditoriului reprezentari conforme cu intentia vorbitorului; opusul armoniei este cacofonia.

4. FINETEA - folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima intr-un mod indirect ganduri, sentimente, idei (subtilitate in exprimare).

5. SIMPLITATEA – reliefarea valorii sugestive a cuvintelor si expresiilor simple. Opus este simplismul, expresie a superficialitatii  
6. RETORISMUL – folosirea unor cuvinte si structuri care imprima comunicarii o nota entuziasta, patetica. Daca este formal, devine cusur.

7. UMORUL – sesizarea si reliefarea aspectelor ridicole ale vietii. Are o gama foarte variata, de la umorul jovial, plin de haz , pana la umorul negru, tragic sau absurd.

8. IRONIA – consta in evidentierea aspectelor negative ale vietii prin disimulare.Poate fi persiflare, zeflemea, batjocura, autoironie, sarcasm etc.

      9. CONCIZIA  – utilizarea mijloacelor lingvistice strict necesare exprimarii. Opusa conciziei este          poliloghia.    

     10. ORALITATEA – folosirea particularitatilor de expresie proprii limbii vorbite.

NOTA  In  cerintele de anii trecuti de la bacalaureat, am intalnit si VARIETATEA STILISTICA, luata drept calitate particulara a stilului; aceasta consta in amestecul de stiluri ale limbii in exprimare.

AVANGARDISMUL

Avangardismul se manifesta, în perioada interbelică, sub forma unei radicalizari a
modernismului, un modernism extrem. Denumirea derivă de la termenul militar avangardă, care
este „o mică trupă de şoc, o unitate de comando, de mare iniţiativă, curaj şi energie, care se
strecoară spre liniile inamicului, înfruntând multe riscuri şi obstacole, pentru a deschide drum
armatei în înaintare” [Adrian Marino].
Avangarda artistică se coagulează în jurul ideii de ruptură totală de tradiţie şi a ideii de
cultivare a unor forme estetice noi. Aceasta a inclus următoarele orientări artistice:
fauvismul (fovismul), cubismul, futurismul, expresionismul, dadaismul, constructivismul,
suprarealismul, integralismul. Orientările avangardiste s-au manifestat în literatură, artele
plastice, muzică, cinematografie, dar şi arhitectură.
În esenţă, trăsăturile avangardei sunt următoarele:
- negarea ideii de literatură şi a oricăror constrângeri formale
- proclamarea subiectivităţii absolute a artistului
- dinamismul
- libertate absolută de creaţie, care permite orice abatere, atât de la estetica tradiţională, cât şi de la normele gramaticale şi de punctuaţie
- tehnica dicteului automat
- supremaţia visului în procesul de creaţie artistică 
— Una dintre primele mişcări de avangardă este Futurismul (il futuro – viitorul), iniţiată de poetul italian Filippo Tomasso Marinetti (1876-1944), în 1909, la Paris. Arta, literatura şi pictura, înseamnă pentru futurişti: respingerea formelor tradiţionale de artă (distrugerea muzeelor şi bibliotecilor), glorificarea curajului, e revoltei şi chiar a războiului, şi, în special, cultul maşinismului, al vitezei. Mişcarea futuristă se va extinde şi în artele plastice, în cinematografie, în modă chiar. În anul 1910 rusul Wassily Kandinsky pictează prima acuarelă abstractă, în care îşi propune să nu se mai inspire în nici un fel din realitatea înconjurătoare, ci să pună în prim-plan rigoarea intelectuală, regula geometrică. Î se vor alătura olandezii Piet Mondrian, Theo Van Doesburg (atât poet, cât şi arhitect şi critic de artă).
— În 1910, la Berlin începe să se manifeste Expresionismul, mai întâi în literatură, mai apoi în cinematografie şi în artele plastice. Adepţii acestei mişcări considerau că este necesar să extragă din viaţă inspiraţia creatoare şi că opera de artă se naşte din transpunerea totală a ideii personale în lucrare. Între iniţiatori se numără pictorii: Ernst Ludwig Kirchner, Emil Nolde, Otto Müller, cărora li se vor adăuga Edvard Munch, James Ensor, Georges Rouault, etc., iar în Rusia debutează poeţii: Osip Mandelştam, Anna Ahmatova, Vladimir Maiakovski.
— Dadaismul, un curent avangardist conceput de un grup de tineri boemi, refugiaţi în Elveţia în timpul Primului Război Mondial, a fost iniţiat la Zürich (în Elveţia) în 1916, prin contribuţia decisivă a poetului român Tristan Tzara (pe numele adevărat Samuel Rosenstock, născut la Moineşti în 1896 şi mort la Paris în 1963). Denumirea orientării a fost stabilită prin hazard, deoarece Tristan Tzara a găsit acest termen din limbajul colocvial francez, într-un dicţionar Larousse. Iniţiatorii intenţionau să decorseteze (să elibereze) poezia de o serie de rigori: sintactice, gramaticale, de punctuaţie. În general, au avut intenţia de a nega, de a „demola” tot ce a însemnat literatură până atunci. 
Este memorabil Manifestul lui Tristan Tzara – cel mai reprezentativ poet al orientării avangardiste. El a conceput un text literar prin care incită la instituirea unei modalităţi şocante de a scrie poezie:
„Luaţi un ziar.
Luaţi nişte foarfeci.
Alegeţi în ziar un articol care să aibă lungimea pe
care doriţi s-o daţi poeziei dumneavoastră 
Decupaţi articolul. 
Decupaţi şi fiecare cuvânt ce intră în articol
şi puneţi toate cuvintele într-o pungă. 
Agitaţi uşor.
Scoateţi cuvintele, unul după altul, dispunându-le
in ordinea în care le veţi extrage. 
Copiaţi-le conştiincios. 
Poezia vă va semăna.”
Mişcarea dadaistă nu a durat mult, s-a autodizolvat. Scriitorii precum Tristan Tzara, Paul Eluard, Louis Aragon, André Breton au aderat la suprarealism.
— Constructivismul, este o mişcare artistică influenţată de futurism, apărută în Rusia. Direcţia
constructivismului este reprezentată de revista CONTIMPORANUL, care apare în 1922, sub îndrumarea lui Ion Vinea şi Marcel Iancu. În această revistă se publică Manifestul activist către tinerime, în 1924, redactat de Ion Vinea. În paginile revistei apar şi câteva poezii ale lui Ion Barbu. Altă revistă constructivistă este PUNCT (1924), care va fuziona cu CONTIMPORANUL în 1925. Constructivismul propune o nouă formulă estetică prin care se încearcă armonizarea artei cu spiritul contemporan al tehnicii moderne.
— Suprarealismul (fr. surréalisme= supra+realitate), o altă orientare avangardistă, a fost iniţiat
de poetul francez, Guillaume Apollinaire, şi denumeşte o mişcare literar-artistică, promovată apoi de poeţii Lautréamont şi Alfred Jarry. În artele plastice suprarealismul a fost reprezentat de pictorul Salvador Dali. Pe plan artistic, suprarealismul propune o tehnică a surprizei prin sabotarea (=împiedicarea) universului imagistic şi metaforic, „hazard obiectiv”, „delir metodic”, exploatarea fenomenelor onirice, iar în pictură metoda „paranoia-critică” (a lui Salvador Dali). În anul 1924, Breton publică primul Manifest al suprarealismului. 
În literatura română, suprarealismul a avut mai mulţi adepţi şi a fost cultivat cu succes de către: Urmuz, Ilarie Voronca, Saşa Pană, Geo Bogza (primul scriitor român, autor de reportaje literare), Tristan Tzara, ulterior au aderat Gellu Naum şi Virgil Teodorescu. Direcţia suprarealismului poate fi remarcată în 1928, în revistele: URMUZ, condusă de Geo Bogza şi UNU, editată de Saşa Pană.
Termenul suprarealism presupune ceva ce transcende realitatea (visul), fiind influenţaţi de psihanaliza lui Freud. Scriitorii au apelat la tehnica dicteului automat (procedeu care presupune notarea necenzurată a oricăror gânduri ce ne trec prin minte în legătură cu subiectul abordat, scrierea spontană, jocul absolut liber al imaginaţiei), dar şi la promovarea visului, a stărilor halucinatorii, sondarea subconştientului, spiritismul, hipnoza. Poeziile suprarealiste ilustrează atotputernicia visului şi puterea de creaţie a autorului. 
Cele două direcţii, constructivismul şi suprarealismul, se unesc în Integralism sau Sintetism (în denumirea lui Ilarie Voronca), ilustrat prin revista INTEGRAL, apărută în 1925 şi condusă de Ilarie Voronca.
Alte reviste avangardiste: 75 H.P (1924, cu un singur număr), ALGE (1930), LICEU (1932), VIAŢA IMEDIATĂ (1933, număr unic), etc.
Fără îndoială că scriitorii români care prin scrierile lor avangardiste au modernizat literatura română rămân: Tristan Tzara, Ion Vinea, Geo Bogza, Virgil Teodorescu, Saşa Pană, Gellu Naum, Ilarie Voronca.
(multumiri dnei prof. Barna Oana)

VORBIRE DIRECTA/VORBIRE INDIRECTA

Trecerea din vorbirea directă in vorbirea indirectă VORBIRE DIRECTA = TEXT DIALOGAT Ex.:       Dar vocea de dincolo adaogă: -     Coniţă! Uite Ionel! Vrea să-mi răstoarne maşina!… Astâmpără-te, că  te arzi! -     Ionel! Strigă iar madam Popescu; Ionel vin’ la mama! -     Sări, coniţă! Varsă spirtul ! s-aprinde! -     Ionel! Strigă iar mama, şi se scoală repede să meargă după el.   VORBIRE INDIRECTA=TEXT NARATIV   Ex.                Vocea de dincolo(servitoarea) o strigă insistent pe doamna, adaugand că Ionel vrea să-i răstoarne maşina, apoi îi spune lui Ionel să se astâmpere, pentru că se va arde.                 Madam Popescu îl cheamă pe Ionel să vină la ea.                Si mai ingrijorata, slujnica o roagă pe stapana să îi sară în ajutor, fiindcă Ionel varsă spirtul şi se poate aprinde ceva.                Mama îl strigă iar pe Ionel şi se ridica repede să meargă după el.   MODIFICARI SURVENITE:
►    eliminarea liniei de dialog;
►    transformarea persoanei I şi a-II-a a verbelor şi a pronumelor în persoana a III-a;
►    semnalarea replicilor prin verbe care exprimă acţiunea de “a spune”;
►    plasarea, după aceste verbe, a unor cuvinte precum: că, să , ca să, dacă, unde, când, care etc. (elemente de subordonare in fraza);
►    reproducerea cât mai exactă a cuvintelor vorbitorului, transpunand narativ marcile afectivitatii;
►    transformarea modului imperativ în conjunctiv;
►    transformarea cazului V în Ac sau D;
►    eliminarea exclamaţiilor, interogatiilor, interjectiilor

ROMAN AL EXPERIENTEI/ROMAN PSIHOLOGIC

Romanul experientei valorifica trairea cat mai intensa, in plan interior, de catre personaje, a unor experiente definitorii. Proza experientei se bazeaza pe crearea impresiei de autenticitate prin utilizarea unor elemente care tin de realitate (jurnal, elemente autobiografice, scrisori)
Estetica autenticitatii (care sta, deci, la baza romanului experientei) are in vedere confesiunea personajului-narator la persoana I, introspectia, autoanaliza lucida, tehnica narativa moderna a "punerii in abis"(de ex, introducerea in naratiune a fragmentelor de jurnal), stilul anticalofil, (si numai la Camil Petrescu, notele de subsol tot la persoana I, care sustin chiar identitatea autor-narator!!!)

Romanul psihologic/de analiza are drept obiect investigarea detaliata a vietii interioare, observarea psihologica, iar drept subiect are cazurile de constiinta.Este scris de obicei la persoana I (perspectiva narativa subiectiva), pentru ca pune accent pe descrierea starilor sufletesti, a problemelor de constiinta sau chiar patrunderea in zonele obscure ale inconstientului.
Proza de factura subiectiva are drept caracteristici: perspectiva narativa "faramitata", relativizata, timpul subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea autoanalizei, anticalofilismul, introspectia (utilizata nu numai ca mijloc de autocunoastere, ci si ca mijloc de cunoastere a celuilalat!), constructia personajelor a caror identitate se construieste treptat, prin alcatuirea unor "dosare de existenta", dar si autenticitatea definita ca identificare a actului de creatie cu realitatea vietii, cu experienta nepervertita, cu trairea febrila)

CONCLUZII
1. Daca citim cu maaaaaare atentie cele doua definitii+trasaturi, observam foarte multe elemente comune intre cele doua tipuri de romane!
2. LA MODUL ABSOLUT SIGUR, "Ultima noapte...." ESTE ROMAN AL EXPERIENTEI (Gheorghidiu traieste doua experiente definitorii, dragostea si razboiul, pe care le traieste atat de intens, incat nu se poate elibera de ele decat scriindu-le-vezi, iar, identitatea superb realizata autor-personaj; cat despre autenticitate....E MAESTRU);
3. "Ultima noapte..." este SI roman psihologic, asa cum stiam cu totii;
4.  "Maitreyi " este, de asemenea, roman al experientei, insa, cine il alege din dragoste de Eliade, trebuie sa stie ca subiectul poate fi formulat si asa:Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre particularităţile unui roman al experienţei prin referire la o operă literară studiată, aparţinând unui autor canonic...deci,pentru a nu risca, trebuie sa invete si "Ultima..."(eu asa as face, dar eu am fost o "olimpica tocilara":)
5. EU cred ca vina acestei confuzii provine de la cine a conceput cerintele, intrucat nu si-a dat seama de limita ingusta dintre cele doua tipuri de romane; si mai cred ca sunt prea multi profesori care nu pot concepe ca se poate folosi aceeasi opera in aceste cazuri...no comment. 

TIPOLOGIA TEXTELOR

TIPOLOGIA TEXTELOR (.M. Adam)
Tipuri sau	Mărci lingvistice	Genuri de texte ce	întrebări ce
secvenţe de text	probabile	aparţin sau care au o	evidenţiază
Obiectivul lor		secvenţă ce aparţine	specificul textului
		unui anume tip de text
TEXTUL NARATIV	- repere temporale, mai	- romane, nuvele,	Cine? Ce face?
	ales: atunci, apoi, mai	basme...	Unde? Când? Cum?
	târziu...	- fapte diverse	De ce?
	- timpuri verbale: prezent	- pasaje de basm, schiţă,
	şi perfect compus sau	nuvelă...
	perfect simplu
	- lexic: frecvenţa verbelor
	şi adverbelor ce insistă
	asupra acţiunii
Testul descriptiv	- repere spaţiale, mai ales:	- pasaje de roman,	Ce este descris? De
	aici, mai departe, lângă ...	nuvelă, pastelul	cine? Cum? De ce?
	- timpuri verbale:	- planşe anatomice
	imperfect sau prezent	- pasaje de ghid turistic
	- lexic: frecvenţa
	substantivului şi
	adjectivului; verbe ale
	stării; câmpuri lexicale ce
	asigură unitatea tematică
Testul scenic sau	- punctuaţie specifică	- piese de teatru	Cine vorbeşte? Cu
„dialogal /	- mărci ale enunţării	- scene în texte epice	cine? Despre ce?
conversaţional		- conversaţii „pe viu"	Unde? Când? De
			ce?
Textul	- estomparea completă a	- unele articole de presă	Despre ce suntem
informativ	emiţătorului	- rubrici de presă de	informaţi?
a informa	- articulaţii de tip crono-	tipul „meteo", anunţuri"	De cine? Cum? De
	logic: mai întâi, apoi...;		ce?
	timp verbal: prezentul
	- lexic specific orizontului
	tematic
Textul explicativ	- estomparea emiţătorului	- manuale şcolare	Ce este explicat? De
- a face să	- conectori logici: cauză -	- unele texte ştiinţifice	cine? Cum? De ce?
Înţeleagă	efect: deoarece, deci...
	- timp verbal: prezentul
	- lexic specific orizontului
	tematic
Textul injonctiv	- estomparea emiţătorului	- reţete	La ce se referă
a indica modul de	- timpuri verbale:	- prospecte	indicaţiile? Cine le
acţiune	imperativ sau infinitiv		dă? De ce?
Textul	- conectori logici:	- expuneri, prezentare	Cine argumentează?
argumentativ	deoarece, în consecinţă,	de carte	Ce argumentează?
a convinge	cu toate acestea...	- editoriale, cronici şi	Pe cine doreşte să
	- lexic, în funcţie de	comentarii de presă	convingă? Cui i se
	strategia adoptată: neutru		opune? De ce?
	sau valorizant vs.
	devalorizant

Iarasi foarte folositor pentru bacalaureat - oral , mai ales pentru aceia dintre voi care nu pot invata teorie foarte multa; cititi cu atentie mai ales coloana a 2-a (marci lingvistice probabile), ca sa va fixati cateva trasaturi ale fiecarui tip de text. Voi reveni cu detalii, pentru textele narativ si descriptiv (argumentativul l-am explicat deja)