STILUL.CALITATILE PARTICULARE

Inafara calitatilor generale, stilul individual poate fi caracterizat si printr-o serie de insusiri particulare. Din combinarea acestora rezulta originalitatea exprimarii.

Cele mai cunoscute calitati particulare sunt:

1. NATURALETEA - consta in exprimarea fireasca, fara afectare, fara o cautare fortata a unor cuvinte sau expresii neobisnuite, de dragul de a epata, de a uimi auditoriul.Opuse naturaletei sunt afectarea si emfaza.

      2. DEMNITATEA  - impune utilizarea in exprimarea orala numai a cuvintelor sau a expresiilor care nu               aduc atingere moralei sau bunei cuviinte; ea cere sa se evite ce este vulgar, trivial, grosolan, necuviincios.

3. ARMONIA - obtinerea efectului de incantare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si expresii capabile sa provoace auditoriului reprezentari conforme cu intentia vorbitorului; opusul armoniei este cacofonia.

4. FINETEA - folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima intr-un mod indirect ganduri, sentimente, idei (subtilitate in exprimare).

5. SIMPLITATEA – reliefarea valorii sugestive a cuvintelor si expresiilor simple. Opus este simplismul, expresie a superficialitatii  
6. RETORISMUL – folosirea unor cuvinte si structuri care imprima comunicarii o nota entuziasta, patetica. Daca este formal, devine cusur.

7. UMORUL – sesizarea si reliefarea aspectelor ridicole ale vietii. Are o gama foarte variata, de la umorul jovial, plin de haz , pana la umorul negru, tragic sau absurd.

8. IRONIA – consta in evidentierea aspectelor negative ale vietii prin disimulare.Poate fi persiflare, zeflemea, batjocura, autoironie, sarcasm etc.

      9. CONCIZIA  – utilizarea mijloacelor lingvistice strict necesare exprimarii. Opusa conciziei este          poliloghia.    

     10. ORALITATEA – folosirea particularitatilor de expresie proprii limbii vorbite.

NOTA  In  cerintele de anii trecuti de la bacalaureat, am intalnit si VARIETATEA STILISTICA, luata drept calitate particulara a stilului; aceasta consta in amestecul de stiluri ale limbii in exprimare.

STILUL.CALITATI GENERALE

In vorbirea curenta, STILUL inseamna felul propriu al unei persoane de a se exprima in scris (stil individual)
In lingvistica, termenul de STIL are mai multe acceptii:
1.  Modul particular in care sunt folosite resursele limbii in diferitele domenii ale activitatii sociale (stiluri functionale);
2.  Maniera personala in care scriitorul utilizeaza anumite procedee ale expresiei literare, creand un stil literar.

In orice act concret al vorbirii, se evidentiaza doua tipuri de trasaturi: unele care arata apartenenta comunicarii la un anumit stil functional, si altele care arata ca apartine unui anume vorbitor.

Vorbirea oricarui om cultivat trebuie sa indeplineasca  cateva conditii obligatorii, numite CALITATI GENERALE ALE STILULUI. Acestea sunt:

1. CLARITATEA = expunerea sistematizata, concisa si usor de inteles; absenta claritatii in comunicare duce  la obscuritate, nonsens, paradox si echivoc;tot de nerespectarea claritatii tin si pleonasmul si tautologia.

Claritatea se realizeaza la nivel lexical prin folosirea cuvintelor cu sensuri cunoscute, de larga circulatie, si evitarea termenilor dificili, iar la nivel sintactic prin folosirea constructiilor firesti, in spiritul limbii si evitarea frazelor lungi, obositoare.

2.CORECTITUDINEA =  respectarea regulilor gramaticale in ceea ce priveste sintaxa, topica; abaterile de la normele gramaticale sintactice sunt solecismul (dezacordul dintre subiect si predicat) si anacolutul (amestecul de constructii sintactice).

3.PROPRIETATEA = modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima mai exact intentiile autorului;lipsa de proprietate provine din folosirea cuvintelor/constructiilor cu sensuri nepotrivite, sau din amestecul elementelor caracteristice unor stiluri variate.

4.PURITATEA = folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularul limbii literare. 

Sunt considerate neliterare (deci abateri de la puritate) urmatoarele grupuri de cuvinte: 

• potrivit cu evolutia limbii putem identifica arhaisme (cuvinte vechi, iesite din uzul curent al limbii), neologisme (cuvinte recent intrate in limba, al caror uz nu a fost inca pe deplin validat) si regionalisme, (cuvinte a caror intrebuintare este locala, specifica unei zone). 

• potrivit cu valoarea de intrebuintare a cuvintelor, cu sensurile in care acestea sunt folosite de anumite grupuri de vorbitori, putem identifica doua categorii de termeni neliterari:  argoul (un limbaj folosit doar de anumite grupuri de vorbitori care confera cuvintelor alte sensuri decat cele de baza pentru a-i deruta pe cei care nu cunosc codul) si jargonul (un limbaj de termeni specifici unor anumite comunitati profesionale, folositi pentru a realiza o comunicare mai rapida).

• mai sunt neliterare si formele cu modificari de sunete (caderi, adaugari, inlocuiri).  

 NOTA: LIMBA LITERARA NU ESTE ACELASI LUCRU CU LIMBA DIN OPERELE LITERARE (STILUL BELETRISTIC!!!!)

 5. PRECIZIA = utilizarea numai a acelor cuvinte si expresii necesare pentru intelegerea comunicarii;opuse ei sunt: stilul prolix(comunicare incarcata de cuvinte de prisos) si digresiunile (abaterile de la ideea centrala a textului prin paranteze sau constructii incidente).

FUNCŢIILE COMUNICĂRII

Exista şase funcţii ale limbajului, în care sunt angajaţi factorii comunicării(elementele situatiei de comunicare). Funcţiile limbii corespund situării comunicării lingvistice în perspectiva unuia dintre factorii comunicării: 

·        emitator  - funcţia emotivă

·        receptor – funcţia conativă

·        mesaj – funcţia poetică 

·        cod  - funcţia metalingvistică

·        context (sau referent)– funcţia referenţială

·        canal de transmitere – funcţia fatică

1.Functia corespunzătoare centrării mesajului pe emiţător este funcţia EMOTIVA, care trădează starea afectivă, sentimentele, valorile morale, capacităţile cognitive şi cultura emiţătorului. Funcţia emotivă a comunicării constă în evidenţierea stării interne a emiţătorului. Aceasta se referă, cum bine se ştie, la capacitatea pe care o avem, ca emiţători, să marcăm poziţia noastră faţă de informaţia pe care o conţine enunţul nostru.

Ea se se realizează la nivelul emotiv al limbajului prin interjecţii,  exclamaţii, prin lungirea emfatica a sunetelor. Este semnificativ că intonaţia are un rol deosebit de important în exprimarea poziţiei Emiţătorului. Alte procedee: folosirea diminutivelor şi augmentativelor, preferinţa pentru un anumit termen din seria de sinonime aflată la dispoziţia vorbitorului.

2.Funcţia orientată spre receptorul mesajului este cea CONATIVĂ, ce serveşte la incitarea acestuia la acţiune/respectiv la încetarea acţiunii prin ordine, îndemnuri, rugăminţi, interdicţii, etc. Prin acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor. Funcţia conativă se concentreaza pe strategia lingvistică a contactării receptorului, bazată pe mărci ale vocativului (la substantive, pronume, numerale şi adjective) şi imperativului (mod verbal personal), de propoziţii imperative, exclamative, afirmative şi negative. Constructia mesajului este la modul imperativ prin excelenţă.

3. Funcţia aferentă mesajului este cea POETICĂ, prin care  limbajul se  orientează spre sine, spre propria organizare. Limbajul poetic pune accentul pe modul cum se spune, cum se vorbeşte, spre deosebire de limbajul ştiinţific, care pune accentul pe ce se spune. Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, în special reclamele pentru serviciile turistice. Funcţia poetică presupune modul în care este concentrat mesajul poetic de la emiţător spre receptor şi constituie funcţia esenţială a artei verbale. Ea nu apare singura: în poezia epica, unde se întrebuinţeaza formulări la persoana a treia, apare şi funcţia referenţiala; în poezia lirica, în care enunţurile sunt la persoana întâi, apare şi funcţia emotivă, iar în poezia liric-adresativă, cu valori retorice, formulate la persoana a doua (oda, epistola, satira), apare şi functia conativa. În opera dramatica, se exploatează din plin resursele oferite de funcţiile limbajului, mai ales factorii de perturbare a comunicării, care creează atmosfera specifică.

4.Funcţia corespunzătoare codului este cea METALINGVISTICĂ, ce are în vedere înţelegerea corectă şi completă a mesajului. Ea presupune intervenţii prin care se verifică folosirea şi înţelegerea cuvintelor, a sensului lor, a implicaţiilor colaterale ale semnelor din cod. Este necesar să se atragă atenţia asupra codului utilizat, fie prin gesturi, fie în perifraze explicative (explicaţii de genul glumesc, desigur). Funcţia metalingvistică are în vedere codul in care se exprima interlocutorii, modul în care funcţionarea nivelurilor limbii (morfologic, sintactic, lexico-semantic etc.) favorizează şi facilitează comunicarea. Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistică a comunicarii

5.Funcţia limbajului corespunzătoare contextului este cea REFERENŢIALĂ. Aceasta ilustrează modul de folosire a limbajului pentru a exprima o realitate, o interpretare personală, o imagine, o părere sau o idée, aşa cum o percepe emiţătorul. Funcţia referenţială transmite informatii despre lumea reală sau imaginară, trimite la context şi stabileşte referentul.  Ea poate fi denotativă sau cognitivă, având în vedere informarea, contextul lingvistic şi extralingvistic (social, cultural,) al comunicării.

6. Funcţia limbajului corespunzătoare canalului este cea FATICĂ, interacţională. Ea serveşte la stabilirea relaţiei de comunicare şi la cultivarea interesului pentru aceasta până la încheierea mesajului, prin verificarea funcţionării optime a circuitului.  La nivelul contactului social funcţia fatică asigură comunicarea de succes prin amprenta lingvistică degajată.

Majoritatea textelor îndeplinesc mai multe functii, dar hotărâtor pentru includerea într-un stil sau altul, este funcţia dominantă. De pildă:

·        emotiva în memorii, confesiuni, comentarii, interpretări critice 

·       conativă  în ordine, decizii, regulamente, discursuri politice, predici, reclame 

·        poetică în operele literare, dar şi în unele mesaje publicitare

·        metalingvistică în analize gramaticale, în dicţionare, în texte cu caracter didactic 

·        referenţială e dominantă în comunicate oficiale, buletine, chestionare, referate, cronici 

·        fatică în saluturi şi formule de convenienţă, texte de receptare a mesajului telefonic 

CE PUTEM DEDUCE DESPRE AUTORUL TEXTULUI SI DESPRE SITUATIA DE COMUNICARE?CUI SE ADRESEAZA TEXTUL?

►

►

►

Autorul=Emiţătorul= sursa de informaţie dintr-o situaţie de comunicare; 

Numele autorului este indicat în subsolul textului, alaturi de titlu
In general, titlul sugerează faptul că autorul este un:
1. scriitor → text beletristic;
2. om de ştiinţă → text tehnico-ştiinţific;
3. Instituţie legislativă ( Parlamentul României )→ text juridico-administrativ ( oficial ) ;
4. jurnalist→ text publicistic ( jurnalistic ) .
Cititorul=Receptorul = beneficiarul informaţiei dintr-o situaţie de comunicare;
Acesta poate fi:
1. specializat ( un specialist în domeniu: critic literar / jurist/ om de ştiinţă );
2. în curs de specializare ( elevi, studenţi );
3. nespecializat ( cititor obişnuit ).
Mesajul = fraza care poartă informaţia esentiala a textului(poate fi extrasa din text, sau poate fi sintetizata de cititor);
Codul= limba română;
Canalul =scris;
Referentul = informaţia despre ceva;despre ce este vorba în mesaj; 
Contextul= poate fi vorba de contextul la care se refera mesajul, sau/si de contextul in care este emis mesajul  

►

AVANGARDISMUL

Avangardismul se manifesta, în perioada interbelică, sub forma unei radicalizari a
modernismului, un modernism extrem. Denumirea derivă de la termenul militar avangardă, care
este „o mică trupă de şoc, o unitate de comando, de mare iniţiativă, curaj şi energie, care se
strecoară spre liniile inamicului, înfruntând multe riscuri şi obstacole, pentru a deschide drum
armatei în înaintare” [Adrian Marino].
Avangarda artistică se coagulează în jurul ideii de ruptură totală de tradiţie şi a ideii de
cultivare a unor forme estetice noi. Aceasta a inclus următoarele orientări artistice:
fauvismul (fovismul), cubismul, futurismul, expresionismul, dadaismul, constructivismul,
suprarealismul, integralismul. Orientările avangardiste s-au manifestat în literatură, artele
plastice, muzică, cinematografie, dar şi arhitectură.
În esenţă, trăsăturile avangardei sunt următoarele:
- negarea ideii de literatură şi a oricăror constrângeri formale
- proclamarea subiectivităţii absolute a artistului
- dinamismul
- libertate absolută de creaţie, care permite orice abatere, atât de la estetica tradiţională, cât şi de la normele gramaticale şi de punctuaţie
- tehnica dicteului automat
- supremaţia visului în procesul de creaţie artistică 
— Una dintre primele mişcări de avangardă este Futurismul (il futuro – viitorul), iniţiată de poetul italian Filippo Tomasso Marinetti (1876-1944), în 1909, la Paris. Arta, literatura şi pictura, înseamnă pentru futurişti: respingerea formelor tradiţionale de artă (distrugerea muzeelor şi bibliotecilor), glorificarea curajului, e revoltei şi chiar a războiului, şi, în special, cultul maşinismului, al vitezei. Mişcarea futuristă se va extinde şi în artele plastice, în cinematografie, în modă chiar. În anul 1910 rusul Wassily Kandinsky pictează prima acuarelă abstractă, în care îşi propune să nu se mai inspire în nici un fel din realitatea înconjurătoare, ci să pună în prim-plan rigoarea intelectuală, regula geometrică. Î se vor alătura olandezii Piet Mondrian, Theo Van Doesburg (atât poet, cât şi arhitect şi critic de artă).
— În 1910, la Berlin începe să se manifeste Expresionismul, mai întâi în literatură, mai apoi în cinematografie şi în artele plastice. Adepţii acestei mişcări considerau că este necesar să extragă din viaţă inspiraţia creatoare şi că opera de artă se naşte din transpunerea totală a ideii personale în lucrare. Între iniţiatori se numără pictorii: Ernst Ludwig Kirchner, Emil Nolde, Otto Müller, cărora li se vor adăuga Edvard Munch, James Ensor, Georges Rouault, etc., iar în Rusia debutează poeţii: Osip Mandelştam, Anna Ahmatova, Vladimir Maiakovski.
— Dadaismul, un curent avangardist conceput de un grup de tineri boemi, refugiaţi în Elveţia în timpul Primului Război Mondial, a fost iniţiat la Zürich (în Elveţia) în 1916, prin contribuţia decisivă a poetului român Tristan Tzara (pe numele adevărat Samuel Rosenstock, născut la Moineşti în 1896 şi mort la Paris în 1963). Denumirea orientării a fost stabilită prin hazard, deoarece Tristan Tzara a găsit acest termen din limbajul colocvial francez, într-un dicţionar Larousse. Iniţiatorii intenţionau să decorseteze (să elibereze) poezia de o serie de rigori: sintactice, gramaticale, de punctuaţie. În general, au avut intenţia de a nega, de a „demola” tot ce a însemnat literatură până atunci. 
Este memorabil Manifestul lui Tristan Tzara – cel mai reprezentativ poet al orientării avangardiste. El a conceput un text literar prin care incită la instituirea unei modalităţi şocante de a scrie poezie:
„Luaţi un ziar.
Luaţi nişte foarfeci.
Alegeţi în ziar un articol care să aibă lungimea pe
care doriţi s-o daţi poeziei dumneavoastră 
Decupaţi articolul. 
Decupaţi şi fiecare cuvânt ce intră în articol
şi puneţi toate cuvintele într-o pungă. 
Agitaţi uşor.
Scoateţi cuvintele, unul după altul, dispunându-le
in ordinea în care le veţi extrage. 
Copiaţi-le conştiincios. 
Poezia vă va semăna.”
Mişcarea dadaistă nu a durat mult, s-a autodizolvat. Scriitorii precum Tristan Tzara, Paul Eluard, Louis Aragon, André Breton au aderat la suprarealism.
— Constructivismul, este o mişcare artistică influenţată de futurism, apărută în Rusia. Direcţia
constructivismului este reprezentată de revista CONTIMPORANUL, care apare în 1922, sub îndrumarea lui Ion Vinea şi Marcel Iancu. În această revistă se publică Manifestul activist către tinerime, în 1924, redactat de Ion Vinea. În paginile revistei apar şi câteva poezii ale lui Ion Barbu. Altă revistă constructivistă este PUNCT (1924), care va fuziona cu CONTIMPORANUL în 1925. Constructivismul propune o nouă formulă estetică prin care se încearcă armonizarea artei cu spiritul contemporan al tehnicii moderne.
— Suprarealismul (fr. surréalisme= supra+realitate), o altă orientare avangardistă, a fost iniţiat
de poetul francez, Guillaume Apollinaire, şi denumeşte o mişcare literar-artistică, promovată apoi de poeţii Lautréamont şi Alfred Jarry. În artele plastice suprarealismul a fost reprezentat de pictorul Salvador Dali. Pe plan artistic, suprarealismul propune o tehnică a surprizei prin sabotarea (=împiedicarea) universului imagistic şi metaforic, „hazard obiectiv”, „delir metodic”, exploatarea fenomenelor onirice, iar în pictură metoda „paranoia-critică” (a lui Salvador Dali). În anul 1924, Breton publică primul Manifest al suprarealismului. 
În literatura română, suprarealismul a avut mai mulţi adepţi şi a fost cultivat cu succes de către: Urmuz, Ilarie Voronca, Saşa Pană, Geo Bogza (primul scriitor român, autor de reportaje literare), Tristan Tzara, ulterior au aderat Gellu Naum şi Virgil Teodorescu. Direcţia suprarealismului poate fi remarcată în 1928, în revistele: URMUZ, condusă de Geo Bogza şi UNU, editată de Saşa Pană.
Termenul suprarealism presupune ceva ce transcende realitatea (visul), fiind influenţaţi de psihanaliza lui Freud. Scriitorii au apelat la tehnica dicteului automat (procedeu care presupune notarea necenzurată a oricăror gânduri ce ne trec prin minte în legătură cu subiectul abordat, scrierea spontană, jocul absolut liber al imaginaţiei), dar şi la promovarea visului, a stărilor halucinatorii, sondarea subconştientului, spiritismul, hipnoza. Poeziile suprarealiste ilustrează atotputernicia visului şi puterea de creaţie a autorului. 
Cele două direcţii, constructivismul şi suprarealismul, se unesc în Integralism sau Sintetism (în denumirea lui Ilarie Voronca), ilustrat prin revista INTEGRAL, apărută în 1925 şi condusă de Ilarie Voronca.
Alte reviste avangardiste: 75 H.P (1924, cu un singur număr), ALGE (1930), LICEU (1932), VIAŢA IMEDIATĂ (1933, număr unic), etc.
Fără îndoială că scriitorii români care prin scrierile lor avangardiste au modernizat literatura română rămân: Tristan Tzara, Ion Vinea, Geo Bogza, Virgil Teodorescu, Saşa Pană, Gellu Naum, Ilarie Voronca.
(multumiri dnei prof. Barna Oana)

VORBIRE DIRECTA/VORBIRE INDIRECTA

Trecerea din vorbirea directă in vorbirea indirectă VORBIRE DIRECTA = TEXT DIALOGAT Ex.:       Dar vocea de dincolo adaogă: -     Coniţă! Uite Ionel! Vrea să-mi răstoarne maşina!… Astâmpără-te, că  te arzi! -     Ionel! Strigă iar madam Popescu; Ionel vin’ la mama! -     Sări, coniţă! Varsă spirtul ! s-aprinde! -     Ionel! Strigă iar mama, şi se scoală repede să meargă după el.   VORBIRE INDIRECTA=TEXT NARATIV   Ex.                Vocea de dincolo(servitoarea) o strigă insistent pe doamna, adaugand că Ionel vrea să-i răstoarne maşina, apoi îi spune lui Ionel să se astâmpere, pentru că se va arde.                 Madam Popescu îl cheamă pe Ionel să vină la ea.                Si mai ingrijorata, slujnica o roagă pe stapana să îi sară în ajutor, fiindcă Ionel varsă spirtul şi se poate aprinde ceva.                Mama îl strigă iar pe Ionel şi se ridica repede să meargă după el.   MODIFICARI SURVENITE:
►    eliminarea liniei de dialog;
►    transformarea persoanei I şi a-II-a a verbelor şi a pronumelor în persoana a III-a;
►    semnalarea replicilor prin verbe care exprimă acţiunea de “a spune”;
►    plasarea, după aceste verbe, a unor cuvinte precum: că, să , ca să, dacă, unde, când, care etc. (elemente de subordonare in fraza);
►    reproducerea cât mai exactă a cuvintelor vorbitorului, transpunand narativ marcile afectivitatii;
►    transformarea modului imperativ în conjunctiv;
►    transformarea cazului V în Ac sau D;
►    eliminarea exclamaţiilor, interogatiilor, interjectiilor

IMPORTANT ROMANA ORAL 2010

Dragii mei,  

• Am postat variante de rezolvari pentru cele doua bilete de oral propuse de MECI (Vedeti ROMANA ORAL 2010)!

• De asemenea, tot ce tine de teoria pentru proba orala de limba romana, am reorganizat sub aceeasi eticheta, ROMANA ORAL 2010, pentru a va fi mai usor sa le gasiti; in aceasta perioada, asteptati ca materialul sa fie tot mai bogat! 

SUCCES LA INVATATURA!!! 

ROMAN AL EXPERIENTEI/ROMAN PSIHOLOGIC

Romanul experientei valorifica trairea cat mai intensa, in plan interior, de catre personaje, a unor experiente definitorii. Proza experientei se bazeaza pe crearea impresiei de autenticitate prin utilizarea unor elemente care tin de realitate (jurnal, elemente autobiografice, scrisori)
Estetica autenticitatii (care sta, deci, la baza romanului experientei) are in vedere confesiunea personajului-narator la persoana I, introspectia, autoanaliza lucida, tehnica narativa moderna a "punerii in abis"(de ex, introducerea in naratiune a fragmentelor de jurnal), stilul anticalofil, (si numai la Camil Petrescu, notele de subsol tot la persoana I, care sustin chiar identitatea autor-narator!!!)

Romanul psihologic/de analiza are drept obiect investigarea detaliata a vietii interioare, observarea psihologica, iar drept subiect are cazurile de constiinta.Este scris de obicei la persoana I (perspectiva narativa subiectiva), pentru ca pune accent pe descrierea starilor sufletesti, a problemelor de constiinta sau chiar patrunderea in zonele obscure ale inconstientului.
Proza de factura subiectiva are drept caracteristici: perspectiva narativa "faramitata", relativizata, timpul subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea autoanalizei, anticalofilismul, introspectia (utilizata nu numai ca mijloc de autocunoastere, ci si ca mijloc de cunoastere a celuilalat!), constructia personajelor a caror identitate se construieste treptat, prin alcatuirea unor "dosare de existenta", dar si autenticitatea definita ca identificare a actului de creatie cu realitatea vietii, cu experienta nepervertita, cu trairea febrila)

CONCLUZII
1. Daca citim cu maaaaaare atentie cele doua definitii+trasaturi, observam foarte multe elemente comune intre cele doua tipuri de romane!
2. LA MODUL ABSOLUT SIGUR, "Ultima noapte...." ESTE ROMAN AL EXPERIENTEI (Gheorghidiu traieste doua experiente definitorii, dragostea si razboiul, pe care le traieste atat de intens, incat nu se poate elibera de ele decat scriindu-le-vezi, iar, identitatea superb realizata autor-personaj; cat despre autenticitate....E MAESTRU);
3. "Ultima noapte..." este SI roman psihologic, asa cum stiam cu totii;
4.  "Maitreyi " este, de asemenea, roman al experientei, insa, cine il alege din dragoste de Eliade, trebuie sa stie ca subiectul poate fi formulat si asa:Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre particularităţile unui roman al experienţei prin referire la o operă literară studiată, aparţinând unui autor canonic...deci,pentru a nu risca, trebuie sa invete si "Ultima..."(eu asa as face, dar eu am fost o "olimpica tocilara":)
5. EU cred ca vina acestei confuzii provine de la cine a conceput cerintele, intrucat nu si-a dat seama de limita ingusta dintre cele doua tipuri de romane; si mai cred ca sunt prea multi profesori care nu pot concepe ca se poate folosi aceeasi opera in aceste cazuri...no comment. 

LISTA LUI ZAHIR (OPERE PENTRU BAC)

Iata LISTA LUI ZAHIR -te felicit, draga mea, ca ai avut curajul sa "spargi gheata" cu propunerile tale!
Observ ca, din pacate, putini dintre voi au inteles ca UN DIALOG ne-ar folosi mai mult decat simplele informatii, oricat de bune ar fi ele...in fine, eu astept si alti cititori sa iasa la iveala.

Mihai Eminescu - Lacul
Ion Creanga - Povestea lui Harap-Alb
I.L.Caragiale-O scrisoare pierduta 
Ioan Slavici - Moara cu noroc
George Bacovia - Plumb 
Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 
Tudor Arghezi - Testament 
Ion Barbu - Joc secund
Mihail Sadoveanu- Baltagul
Liviu Rebreanu - Ion 
Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste ,intaia noapte de razboi 
George Calinescu- Enigma Otiliei 
Marin Preda- Morometii 
Mircea Eliade-Maitreyi

Observatiile mele

• E aproape perfect! Bravo, ai inteles cam ce am vrut eu sa spun;
• Lipsesc Nichita Stanescu si Marin Sorescu; ti-as propune, pentru primul, Leoaica tanara, iubirea, sau, daca nu ti-e cunoscuta, Lectia despre cub; pentru Sorescu, neaparat Iona, deoarece trebuie sa mai ai o opera dramatica;
• Eu nu as alege Testament la Arghezi - ai vazut cate strofe are? Am postat comentariul la Flori de mucigai - nu ti se pare mai usor?
• La Sadoveanu, poti alege si O POVESTIRE din Hanu Ancutei, cu mentiunea ca trebuie sa stii sa prezinti si romanul in ansamblu;
•  Pentru Joc secund, vezi si comentariul meu, cred ca te va ajuta sa o intelegi; personal,  o explic si cu ajutorul unui desen, pe care insa nu-l pot posta aici, deoarece are nevoie de prestatia mea, live:)
•  Nu ai nevoie de Mircea Eliade! NU este autor canonic, iar ca roman al experientei poate foarte bine fi folosit si Ultima noapte...!
• La observatia foarte pertinenta a Dianei, adaug o poezie traditionalista : In Gradina Ghetsimani"de V.Voiculescu, sau "Aci sosi pe vremuri" de  Ion Pillat

CONCLUZII: AVETI DE INVATAT 7 POEZII, 7 PROZE , 2 OPERE DRAMATICE SI 2 TEXTE CRITICE (pentru Titu Maiorescu si Eugen Lovinescu)  

OPERE DE STUDIAT PENTRU BACALAUREAT(4)

Iata partea din programa de bac de unde puteti afla ce trebuie sa cunoasteti pentru fiecare gen literar in parte (adica, in eseurile voastre, trebuie sa puteti face referire la conceptele scrise de mine cu rosu) 
2.Utilizarea adecvată a strategiilor de comprehensiune şi de interpretare, a modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea textelor literare şi nonliterare
Competenţe specifice/ Conţinuturi asociate
2.1. Identificarea temei şi a modului de reflectare a acesteia în textele studiate sau în texte la prima vedere – temă, motiv, viziune despre lume
– modul de reflectare a unei idei sau a unei teme în mai multe opere literare, aparţinând unor genuri sau epoci diferite sau unor arii culturale diferite
2.2. Identificarea şi analiza principalelor componente de structură, de compoziţie şi de limbaj specifice textului narativ – particularităţi ale construcţiei subiectului în textele narative; particularităţi ale compoziţiei în textele narative: incipit, final, episoade/ secvenţe narative, tehnici narative; construcţia personajelor; modalităţi de caracterizare a personajului; tipuri de personaje; instanţele comunicării în textul narativ; tipuri de perspectivă narativă; specii epice: basm cult, nuvelă, roman; registre stilistice, limbajul personajelor, limbajul naratorului; stilul direct, stilul indirect, stilul indirect liber
2.3. Identificarea şi analiza principalelor componente de structură şi de limbaj specifice textului dramatic
– particularităţi ale construcţiei subiectului în textul dramatic
– particularităţi ale compoziţiei textului dramatic
– modalităţi de caracterizare a personajelor; registre stilistice, limbajul personajelor, notaţiile autorului
– specii dramatice - comedia; o operă dramatică postbelică
– creaţie dramatică şi spectacol
– cronica de spectacol, discutată în relaţie cu textul dramatic şi punerea în scenă a acestuia (pentru proba orală)
2.4. Identificarea şi analiza elementelor de compoziţie şi de limbaj în textul poetic
– titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă: motiv poetic, laitmotiv, simbol central, idee poetică
– sugestie şi ambiguitate
– imaginar poetic, figuri semantice (tropi); elemente de prozodie
– poezie epică, poezie lirică
– instanţele comunicării în textul poetic
2.5. Compararea unor viziuni despre lume, despre condiţia umană sau despre artă reflectate în texte literare, nonliterare sau în alte arte
– viziune despre lume, teme şi motive, concepţii despre artă;
– limbajul literaturii, limbajul cinematografic, limbajul picturii; limbajul muzicii (pentru proba orală)
2.6. Interpretarea textelor studiate sau la prima vedere prin prisma propriilor valori şi a propriei experienţe de lectură
– lectură critică: elevii evaluează ceea ce au citit; lectură creativă: elevii extrapolează, caută interpretări personale, prin raportări la propria sensibilitate, experienţă de viaţă şi de lectură

OPERE DE STUDIAT PENTRU BACALAUREAT(3)

 Iata ce prevede programa 2010 referitor la curentele literare pentru care trebuie sa studiati diversi autori:

Punerea în context a textelor studiate prin raportare la epocă sau la curente culturale/ literare

3.1. Identificarea şi explicarea relaţiilor dintre opere literare şi contextul cultural în care au apărut acestea – trăsături ale curentelor culturale/ literare reflectate în textele literare studiate sau în texte la prima vedere

3.2. Construirea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului cultural românesc, prin integrarea şi relaţionarea cunoştinţelor asimilate
– fundamente ale culturii române (originile şi evoluţia limbii române)
– perioada veche (formarea conştiinţei istorice)
– curente culturale / literare în secolele XVII-XVIII: umanismul şi iluminismul
– perioada modernă: a. secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea (perioada paşoptistă; România, între Occident şi Orient; criticismul junimist); b. curente culturale / literare în secolul XIX – începutul secolului XX (romantismul, realismul, simbolismul, prelungiri ale romantismului şi clasicismului); c. perioada interbelică (orientări tematice în romanul interbelic, tipuri de roman; poezia interbelică, diversitate tematică, stilistică şi de viziune; curente culturale / literare în perioada interbelică: modernism, tradiţionalism, orientări avangardiste; identitate culturală în context european); perioada postbelică (tipuri de roman în perioada postbelică, poezia în perioada postbelică, teatrul în perioada postbelică; curente culturale / literare: postmodernismul)
– curente culturale/ literare româneşti în context european

OPERE DE STUDIAT PENTRU BACALAUREAT(2)

IATA CE PREVEDE PROGRAMA 2010 PRIVIND AUTORII

Autori canonici: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu.
Notă. Conform programei şcolare în vigoare, examenul de bacalaureat nu implică studiul monografic al scriitorilor canonici, ci studierea a cel puţin unui text din opera acestora. Textele literare la prima vedere pot aparţine atât autorilor canonici, cât şi altor autori.(nota mea: adica, la subiectul I)
Pentru proba scrisă, elevii trebuie să studieze în mod aprofundat cel puţin numărul minim de texte prevăzute în programa şcolară, despre care să poată redacta un eseu structurat, un eseu liber sau un eseu argumentativ, în care să aplice conceptele de istorie şi teorie literară (perioade, curente literare / culturale, elemente de analiză tematică, structurală şi stilistică) menţionate în tabel:
· proză scurtă: basm cult, nuvelă; texte reprezentative pentru aspecte esenţiale ale speciei narative pe care o ilustrează;
· roman: texte reprezentative pentru aspectele esenţiale ale genului şi ale evoluţiei acestuia;
· poezie: texte poetice care să ilustreze aspecte esenţiale ale genului şi ale evoluţiei acestuia;
· dramaturgie: comedia; texte dramatice care să ilustreze aspecte specifice şi diferite ale genului şi ale evoluţiei acestuia.
Observatie: Nu va speriati de formularile foarte generale! Textele reprezentative sunt cele alese de voi .
Vedeti ca nu toti autorii canonici sunt poeti sau prozatori!!! Aveti si critici literari (pentru care trebuie sa stiti sa analizati teorii/doctrine literare pe cel putin un studiu critic)

OPERELE DE STUDIAT PENTRU BACALAUREAT(1)

Dragii mei, o cititoare fidela, ZAHIR, mi-a cerut lista OPERELOR pe care trebuie sa le invete pentru bacalaureat (proba scrisa, presupun, deoarece proba orala vizeaza comunicarea ). Asa, am constientizat ca fiecare dintre voi poate avea nelamuriri privind operele pe care le poate alege, deoarece programa (cautati-o, este si aici pe blog) mentioneaza doar AUTORI CANONICI, nu si opere.
Eu nu cred ca ar trebui sa afisez o lista pe care multi o vor considera "batuta in cuie", ci mai degraba va rog PE VOI, cei DIRECT INTERESATI, sa imi trimiteti propunerile voastre de opere, si le putem pune in discutie, cat se poate de "democratic" .
Va pot da, insa , cateva SFATURI in alegerea operelor pentru subiectul III de la proba scrisa (doar acolo aveti ceva comentariu de invatat, pentru ca la subiectul I vi se pot da fragmente din orice autor, nu doar din cei canonici!):
1. Selectati operele cele mai usoare, pe care le-ati inteles cel mai bine, pentru ca, mai ales la poezie, trebuie sa retineti si versuri!!! Asadar, daca nu sunteti olimpici la romana sau nu studiati la profil uman, nu selectati, de exemplu, la Eminescu, Luceafarul, ci Lacul, pentru ca se poate retine mai usor, o mai stiti si din scoala generala, intelegeti mai bine semnificatiile;
2. Sa aveti in vedere ca NU TREBUIE SA ALEGETI DOAR OPERE, CI SI SPECII LITERARE, deci, incercati sa acoperiti toate speciile cerute, corelate si cu criteriul istoriei literare (de exemplu, pentru Ioan Slavici, nu alegeti Mara, pentru ca este o opera greoaie, si aveti destui alti romancieri, ci mai degraba Moara cu noroc, o nuvela reprezentativa pentru evolutia speciei, asa cum recomanda programa).
3. In principiu, ESTE SUFICIENTA O OPERA LA FIECARE AUTOR, pentru ca paralelele, daca sunt (doamne fereste!), vizeaza curente, epoci,teme, nu acelasi autor. Eu m-am confruntat deseori cu obsesia unor colegi de a stresa elevii cu cat mai multe opere si comentarii, insa, personal, CRED IN CRITERIUL MAXIMEI EFICIENTE CU MINIMUM DE EFORT, si anul acesta am avut o eleva de la Colegiul National Mihai Viteazul  (Bucuresti) care a luat 10,00 la scris, fara sa invete zeci si zeci de opere.
Rezumand, cred ca avem de-a face cu circa 16 opere (vom vedea dupa ce va ajut sa va lamuriti ce doriti sa studiati). Propunerile mele sunt la AUTORI CANONICI -ANALIZE OPERE.
Iar, pentru ZAHIR: draga mea, astept LISTA LUI ZAHIR , sa o postez si sa incepem discutiile! 

TIPOLOGIA TEXTELOR

TIPOLOGIA TEXTELOR (.M. Adam)
Tipuri sau	Mărci lingvistice	Genuri de texte ce	întrebări ce
secvenţe de text	probabile	aparţin sau care au o	evidenţiază
Obiectivul lor		secvenţă ce aparţine	specificul textului
		unui anume tip de text
TEXTUL NARATIV	- repere temporale, mai	- romane, nuvele,	Cine? Ce face?
	ales: atunci, apoi, mai	basme...	Unde? Când? Cum?
	târziu...	- fapte diverse	De ce?
	- timpuri verbale: prezent	- pasaje de basm, schiţă,
	şi perfect compus sau	nuvelă...
	perfect simplu
	- lexic: frecvenţa verbelor
	şi adverbelor ce insistă
	asupra acţiunii
Testul descriptiv	- repere spaţiale, mai ales:	- pasaje de roman,	Ce este descris? De
	aici, mai departe, lângă ...	nuvelă, pastelul	cine? Cum? De ce?
	- timpuri verbale:	- planşe anatomice
	imperfect sau prezent	- pasaje de ghid turistic
	- lexic: frecvenţa
	substantivului şi
	adjectivului; verbe ale
	stării; câmpuri lexicale ce
	asigură unitatea tematică
Testul scenic sau	- punctuaţie specifică	- piese de teatru	Cine vorbeşte? Cu
„dialogal /	- mărci ale enunţării	- scene în texte epice	cine? Despre ce?
conversaţional		- conversaţii „pe viu"	Unde? Când? De
			ce?
Textul	- estomparea completă a	- unele articole de presă	Despre ce suntem
informativ	emiţătorului	- rubrici de presă de	informaţi?
a informa	- articulaţii de tip crono-	tipul „meteo", anunţuri"	De cine? Cum? De
	logic: mai întâi, apoi...;		ce?
	timp verbal: prezentul
	- lexic specific orizontului
	tematic
Textul explicativ	- estomparea emiţătorului	- manuale şcolare	Ce este explicat? De
- a face să	- conectori logici: cauză -	- unele texte ştiinţifice	cine? Cum? De ce?
Înţeleagă	efect: deoarece, deci...
	- timp verbal: prezentul
	- lexic specific orizontului
	tematic
Textul injonctiv	- estomparea emiţătorului	- reţete	La ce se referă
a indica modul de	- timpuri verbale:	- prospecte	indicaţiile? Cine le
acţiune	imperativ sau infinitiv		dă? De ce?
Textul	- conectori logici:	- expuneri, prezentare	Cine argumentează?
argumentativ	deoarece, în consecinţă,	de carte	Ce argumentează?
a convinge	cu toate acestea...	- editoriale, cronici şi	Pe cine doreşte să
	- lexic, în funcţie de	comentarii de presă	convingă? Cui i se
	strategia adoptată: neutru		opune? De ce?
	sau valorizant vs.
	devalorizant

Iarasi foarte folositor pentru bacalaureat - oral , mai ales pentru aceia dintre voi care nu pot invata teorie foarte multa; cititi cu atentie mai ales coloana a 2-a (marci lingvistice probabile), ca sa va fixati cateva trasaturi ale fiecarui tip de text. Voi reveni cu detalii, pentru textele narativ si descriptiv (argumentativul l-am explicat deja)