vineri, 5 februarie 2010

STILURILE FUNCTIONALE (5)

STILUL BELETRISTIC 
Are un domeniu propriu de manifestare, cel al esteticului.  
Se opune celorlalate stiluri functionale , in care esentialul il constituie transmiterea de informatii . In stilul artistic transmiterea informatiei este corelata cu efectul produs de o anumita forma de transmitere a informatiei asupra destinatarului . Prin urmare , forma devine element esential si modelator in transmiterea informatiei ; forma , ca expresie a unui continut determinat , este unica si irepetabila .
            Modalitati de comunicare: sunt valorificate deopotriva naratiunea, descrierea, dialogul si monologul, in scris sau oral (in creatia populara).
            Creatii: vezi toate speciile genurilor literare (liric, epic si dramatic)
            Caracteristici:
- Conventionalitatea : in timp ce toate celelalte stiluri comunicarea urmareste sa redea realul sau ceea ce este considerat ca real  , in stilul artistic comunicarea este expresia unei alte realitati imaginate de autor ; destinatarul nu-si pune problema falsului , el stie ca e vorba de fictiune , de conventie ; textul literar scoate in evidenta functia poetica a limbajului deoarece scriitorul este foarte atent nu numai la  ceea ce spune , ci si la CUM SPUNE ;
- Deschiderea catre toate mijloacele de expresie, indiferent carui stil functional ar apartine; se apeleaza la toate sferele vocabularului , astfel incat in opera literara apar deopotriva : regionalisme , elemente de jargon si de argou , arhaisme si neologisme ;
- Limbajul expresiv, obtinut prin valorificarea figurilor de stil. 

ATENTIE!
1. Limbajul literaturii (beletristic) NU este acelasi lucru cu limba literara (= aspectul cel mai elaborat al limbii, supus regulilor la toate nivelele lingvistice).
2. In limbajul liric, fenomenele neliterare (pleonasm, dezacord etc) sunt considerate licente poetice.

STILURILE FUNCTIONALE (4)

STILUL COLOCVIAL ( FAMILIAR , COTIDIAN )
             Este stilul comunicarii obisnuite dintre oameni , in viata de zi cu zi .                    
            Modalitatile de comunicare sunt : dialogul oral ( cea mai frecventa), dialogul scris ( schimb de scrisori ) , monologul scris ( notite , jurnal intim ) , monologul oral ( relatari si anecdotica , urari , felicitari si toasturi ) .
            Intrebuintarea acestui stil este generala , este singurul stil ,, stapanit,, de toti vorbitorii si insusit treptat inca din primii ani de viata . Este unicul stil in care este posibila si se realizeaza dezvoltarea spontana , neintentionata a limbii.
            Caracteristici :
            - naturaletea , relaxarea , degajarea in exprimare : comunicarea nu se supune unor reguli,  factori de constrangere si control precum in alte stiluri ale limbii ; 
            - continua oscilare intre economie si abundenta in exprimare .
-         Economia se manifesta prin intrebuintarea cliseelor lingvistice , a cuvintelor “de umplutura”,  a abrevierilor de tot felul , dar mai ales prin elipsa , ca urmare a vorbirii dialogate , precum si prin mijloace extralingvistice ( mimica , gestica ) care permit intreruperea comunicarii , restul fiind sugerat .
-         Abundenta in exprimare este materializata prin repetitie , prin utilizarea zicalelor , proverbelor , locutiunilor si expresiilor , prin evitarea cuvintelor abstracte care sunt substituite prin perifraze .
            - incarcatura emotionala : comunicarile sunt pe de o parte expresia directa a starilor emotionale , pe de alta parte ele urmaresc sa impresioneze pe destinatar . Lingvistic , aceasta trasatura este concretizata prin intrebuintarea diminutivelor si augmentativelor , a cuvintelor peiorative , a superlativelor populare si a unor sintagme afective etc.
            - inclinatie spre satira si umor , exprimata printr-o varietate de procedee : porecle , contaminari ( ,, Bine-ai venit nepurcele ! ,, ) , calambur ( ,, Ai iesit la vanatoare de lei ? ,, ) unitati neologice ( Curat murdar ! ,, )