marți, 3 noiembrie 2009

PROPUNERI MODELE ARGUMENTARI PENTRU SCRIS(SUBIECTE TIPUL II)

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre [ ......] , pornind de la ideea identificată în următoarea afirmaţie [ ............ ]:
Var - 1 // ■ ( adevarul ) : ● „Adevărul ne face liberi [...]”. (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)

● Var - 2 // ■ ( admiratia ) : ● „Lumea întreagă îţi aparţine, dacă ştii să admiri”. (Adina Olănescu, Cugetări)

● Var - 3 // ■ ( averea ) : „Acei care cred numai în bani nu sunt prea cinstiţi”. (Cilibi Moise, Apropouri)

● Var - 4 // ■ ( batranetea ) : „În fond, preţuim tinereţea pentru că ştim că într-o zi vom ajunge la bătrâneţe”. (Mircea Eliade, Oceanografie)

● Var - 5 // ■ ( altruismul ) : ● „Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniştea şi pacea – bunurile supreme”. (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)

● Var - 6 // ■ ( fericirea ) : ● „Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră”. (Marin Preda, Creaţie şi morală)

● Var - 7 // ■ ( bunatatea ) : ● „Una din marile mulţumiri ale vieţii e să te ştii om bun […]”. (Ioan Slavici, Opere)

● Var - 8 // ■ ( caracterul ) : ● „Mă derutează oamenii care, decenii de-a rândul, s-au comportat într-un fel, au împărtăşit anumite convingeri, au manifestat atitudini tăioase, iar apoi, într-o bună zi, ne-au părăsit, iar într-o altă zi, au început să se comporte pe dos, să dea glas unor convingeri opuse, unor atitudini inverse. Poate fi omul atât de încăpător?”. (Ion Ianoşi, Opţiuni)

● Var - 9 // ■ ( cunoasterea ) : ● „Cu nimic nu poate fi înlocuit fondul de aur al cunoaşterii dobândit prin îndelungată experienţă”. (Eusebiu Camilar, cf. Reflecţii şi maxime)

● Var - 10 // ■ ( cinstea ) : ● „Omul, când pierde cinstea, n-are ce să mai piarză*”. (Cilibi Moise, Apropouri)

● Var – 11 // ■ ( constiinta ) : ● „Conştiinţa să-ţi dicteze datoria, nu legile...”. (Liviu Rebreanu, Opere; cf. Marin Bucă, Enciclopedia gândirii aforistice româneşti)

● Var – 12 // ■ ( copilaria ) : ● „Copilăria este inima tuturor vârstelor”. (Lucian Blaga, Cugetări)

● Var – 13 // ■ ( necesitatea culturii ) : ● „Azi civilizaţia şi cultura sunt ca două trenuri ce merg pe linii paralele, dar în direcţii opuse: pe măsură ce civilizaţia creşte, cultura scade”. (Vasile Băncilă, Filosofia vârstelor)

● Var – 14 // ■ ( curajul ) : ● „Am sentimentul de a fi ratat ceva esenţial ori de câte ori n-am mers până la capătul situaţiilor care păreau gata să mă trântească la pământ”. (Livius Ciocârlie, Paradisul derizoriu )

● Var – 15 // ■ ( asumarea destinului ) : ● „A susţine că nu există destin e totuna cu a susţine că individualul e nesemnificativ şi că viaţa omului e o întâmplare fără rost”. (Andrei Pleşu, Minima moralia)

● Var – 16 // ■ ( dorul ) : ● „Orice ar fi, pasiune sau dorinţă, sete sau foame de experienţă reală, toate acestea se pot exprima în limba română prin cuvântul dor, care a devenit expresia oricărei dorinţe şi care implică fiinţa umană în totalitatea sa”. (Mircea Eliade, Jurnalul portughez şi alte scrieri)

● Var – 17 // ■ ( iubirea ) : ● „Iubirea e din altă lume şi se iveşte din senin, fără ca să ştii de ce, se dă pe faţă, fără ca să ştii cum, şi te duce fără ca să ştii unde”. (Ioan Slavici, Mara)

● Var – 18 // ■ ( dreptatea ) : ● „Dreptatea e ca lemnul cel uşor, care-l apasă în apă, şi tot cândva iese d-asupra”. (Proverb românesc)

● Var – 19 // ■ ( durerea ) : ● „Orice durere are leac. Greutatea este doar să-l dibuieşti”. (Liviu Rebreanu, Opere, 3)

● Var – 20 // ■ ( educatia ) : ● „Laboratorul educaţiei e fapta”. (Marin Voiculescu, Replici)

● Var – 21 // ■ ( egoismul ) : ● „Nu e bun de nimic cel care nu e bun decât pentru el”. (Proverb românesc)

● Var – 22 // ■ ( greseala ) : ● „Greşelile nu se iartă, ci se repară”. (Nicolae Iorga, Cugetări)

● Var – 23 // ■ ( eroismul ) : ● „Eroismul este o atitudine morală, alcătuită din aceeaşi plămadă ca şi sacrificiul de sine”. (Dimitrie Gusti, Opere, II)

● Var – 24 // ■ ( admiratia ) : ● „A admira un om mare e cel mai puternic îndemn de a-l imita”. (Garabet Aslan, cf. Dicţionar al bunei-cuviinţe)

● Var – 25 // ■ ( familia ) ● „Ce poate fi mai frumos şi mai bun în viaţă decât o familie unită… […] trăind într-un colţ de lume numai cu bucuriile ei mici, aşa cum sunt ele, fără să râvnească lucruri care n-ar face decât s-o zbuciume şi s-o fărâmiţeze…”. (Tudor Muşatescu, Titanic Vals)

● Var – 26 // ■ ( fapta si consecinta ) : ● „E legea firii omeneşti în care stă porunca: faptele tale să fie mulţumirea vieţii tale”. (Ioan Slavici, Scrisori adresate unui om tânăr, II)

● Var – 27 // ■ ( frica ) : ● „A nu-ţi fi frică de nimic înseamnă a privi tot ce se petrece în lume ca spectacol…”. (Mircea Eliade, În curte la Dionis)

● Var – 28 // ■ ( frumosul ) : ● „Nimeni n-are dreptul să fure frumosul din sufletul nostru”. (Octavian Goga, Însemnele unui trecător)

● Var – 29 // ■ gândirea (meditarea, reflecţia) ● „Gândul nu se coboară acolo unde aude prea multă vorbă”. (Nicolae Iorga, Cugetări)

● Var – 30 // ■ geniul (cea mai înaltă treptă de înzestrare spirituală a omului ) : ● „Geniul izvorăşte din efort şi inspiraţie”. (Marin Voiculescu, Aforisme, maxime, cugetări)

● Var – 31 // ■ ( gloria ) : ● „Gloria nu este efemeră. Efemeri sunt numai cei care o au”. (Tudor Muşatescu, Scrieri)

● Var – 32 // ■ ( rolul guvernarii ) : ● „Nu poate guverna cu folos decât cel ce cunoaşte scăderile unei naţiuni şi caută să i le îndrepte”. (Victor Eftimiu, Spovedanii)

● Var – 33 // ■ ( idealul ) : ● „Spune-mi ce sacrifici pentru idealul tău şi-ţi voi spune dacă-l iubeşti sau nu”. (Panait Istrati, Reflecţii şi maxime)

● Var – 34 // ■ ( materializarea unei idei ) : ● „Ideile nu pot transforma realitatea decât prin atitudinea oamenilor”. (Henri Wald, Tensiunea gândirii)

● Var – 35 // ■ ( împlinirea unui ţel / a unui vis ) : ● „Nimic nu ne transformă mai mult decât ţintele pe care nu le ajungem”. (Lucian Blaga, Cugetări)

● Var – 36 // ■ ( inteligenta ) : ● „Inteligenţa face mai mult decât o avere”. (Constantin Argetoianu, cf. G. Marcuson, Cărticica înţelepciunii româneşti)

● Var – 37 // ■ ( invidia ) : ● „Invidia, mărturisită sau nu, este totdeauna semn de inferioritate”. (Simion Mehedinţi, Civilizaţie şi cultură)

● Var – 38 // ■ ( ipocrizia / falsitatea ) : ● „Refuzul sincer este preferabil aprobării ipocrite”. (Tudor Muşatescu, Scrieri)

● Var – 39 // ■ ( ironia ) : ● „Ironia te face temut, dar nu popular”. (Tudor Vianu, Opere)

● Var – 40 // ■ ( insemnatatea cunoasterii istorice ) : ● „Istoria ne învaţă multe, cu condiţia să pricepem învăţăturile ei”. (Constantin Dobrogeanu-Gherea, Opere, 5)

● Var – 41 // ■ ( intelepciunea ) : ● „Înţelepciunea? Este o stare sau un demers, în speţă unul de armonie, echilibru, măsură. Se poate vorbi de esenţa, firea, natura ei, dar nu de adevărul ei”. (Constantin Noica, Jurnal de idei)

● Var – 42 // ■ ( inteligenta ) : ● „Există o diferenţă în limba română între inteligenţă şi deşteptăciune. Eu îi ador pe inteligenţi, însă îi detest pe deştepţi: căci ei sunt giruete* în bătaia tuturor vânturilor”. (Constantin Brâncuşi, conform Marin Bucă, Enciclopedia gândirii aforistice româneşti)

● Var – 43 // ■ ( lenea ) ● „Lenea e sinucidere blândă”. (Nicolae Iorga, Cugetări)

● Var – 44 // ■ ( libertatea ) : ● „Libertatea este mai ales forţa de a înlătura înrâurirea altora, de a înlătura interesul şi instinctul şi de a întrebuinţa inteligenţa ta singur, în chip nobil”. (Mihail Sadoveanu, Idei trăite)

● Var – 45 // ■ ( iubirea ) : ● „Suntem ceea ce iubim”. (Nichita Stănescu, Respirări)

● Var – 46 // ■ ( limba / graiul ) : ● „Nu noi suntem stăpânii limbei*, ci limba e stăpâna noastră”. (Mihai Eminescu, Opere, XV)

● Var 47 // ■ ( o carte buna - insemnatatea ): ●„Marile creaţii literare sunt acelea în care eroii au pătruns adânc în realitate, încât numele autorului ne devine indiferent”. // ●„O operă literară care nu te face să gândeşti, nu e nimic. E de la sine înţeles că numai viaţa plină poate provoca acest proces, iar nu enunţarea abstractă a problemei” ( George Călinescu )

● Var – 48 // ■ ( implicarea personala ) : ● „Omul sfinţeşte locul, iar nu locul pe om”. (Anton Pann, De la lume adunate şi iarăşi la lume date)

● Var – 49 // ■ ( atitudinea luptatoare ) : ●„Biruinţa nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta”. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii) // ●„Lupta întăreşte pe cel slab şi primejdia măreşte pe cel tare”. ( Al. Russo, Cântarea Romaniei)

● Var – 50 // ■ ( dragostea materna ) : ● „Inima unei mame este un abis, în adâncul căruia se află pururea o iertare”. (Honoré de Balzac, Gobseck)

● Var – 51 // ■ ( mandria ) : ● ,,Mândria este apărarea autonomiei personalităţii împotriva mediocrităţii disperate şi obraznice”. (Petre Pandrea, cf. Reflecţii şi maxime)

● Var – 52 // ■ ( educatia in familie ) : ● „A aştepta să culegi altceva dintr-un pământ decât ceea ce a fost semănat în el ar fi o copilărie”. (Mihai Eminescu, Opera politică, II)

● Var – 53 // ■ ( mila ) : ● „Mila, când nu e însoţită de o iubire infinită, e mai ofensatoare decât dispreţul”. (G. Ibrăileanu, Opere, IX)

● Var – 54 // ■ ( minciuna ) : ● „Cine spune minciuna întâi obrazul îşi ruşinează, iar mai pe urmă sufletul îşi ucide”. (Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică)

● Var – 55 // ■ raportul raţiune ( minte ) şi pasiune ( inima ) : ● „Când se află omul în momentele hotărâtoare ale vieţii, nu-l mai conduce mintea care arată numai alternativele. Direcţia finală o dă inima”. (Titu Maiorescu, Cugetări şi aforisme)

● Var – 56 // ■ ( puterea exemplului personal ) : ● „Când chemi la muncă, să te văd cu sapa”. (Nicolae Iorga, Cugetări)

● Var – 57 // ■ ( modestia ) : ● „Cel care merge cu ochii în pământ se vede pe sine mai bine decât acel care se potriveşte în oglindă”. (Nicolae Iorga, Cugetări)

● Var – 58 // ■ ( comportarea lăudabilă / morală ) : ●„Moralitatea se razimă pe respectul [faţă] de alţii şi pe respectul de sine”. (Nicolae Iorga, Cugetări) /// ●„Un tip cu adevărat moral este, sub raport etic, mai exigent faţă de sine însuşi decât faţă de alţii”. (Lucian Blaga, Cugetări)

● Var – 59 // ■ ( împlinirea prin muncă ) : ● „Nu există nici libertate, nici cultură fără muncă”. (Mihai Eminescu, Opere, IX)

● Var – 60 // ■ ( atitudinea faţă de natură ) : ● „Natura-ţi dă zilnic exemplul de a trăi”. (Nicolae Iorga, Cugetări)

● Var – 61 // ■ ( atitudinea faţă de minciună ) : ● „Mai mult decât minciuna nimica nu răpune”. (Alexandru Macedonski, Opere, IV)

● Var – 62 // ■ ( nadejdea ) : ● „Forma reală a fericirii e nădejdea. Cine nu mai speră, nu poate fi fericit”. (Victor Eftimiu, Spovedanii)

● Var – 63 // ■ ( nedreptatea ) : ● „Nedreptatea o facem nu numai când nu dăm cuiva ceea ce i se cuvine, ci şi când îi dăm ceea ce nu i se cuvine”. (Ioan Slavici, Opere)

● Var – 64 // ■ ( taria de caracter ) : ● „Dacă ştim să primim cu sufletul deschis bucuriile, dacă aşteptăm mereu însetaţi fericirea, trebuie să ştim primi şi loviturile şi nenorocirile, trebuie să ne aşteptăm şi la nefericire”. (Liviu Rebreanu, Opere)

● Var – 65 // ■ ( munca ) : ● „Cine a înălţat munca până la iubire, acela a coborât raiul pe pământ”. (Simion Mehedinţi, Civilizaţie şi cultură)

● Var – 66 // ■ ( reusita in meserie / profesia aleasa ) : ● „Un leneş sau un incapabil se răzbună cu scuza morală că nu a avut noroc”. (Tudor Arghezi, Scrieri, XXIII)

● Var – 67 // ■ ( deschiderea catre nou ) : ● „E, desigur, vrednică de cinstire năzuinţa omului spre noutate; e poate chiar cea mai nobilă însuşire a lui, ce-i face originalitatea şi-i îndreptăţeşte oarecum dreptul la viaţă”. (E. Lovinescu, Opere, V)

● Var – 68 // ■ ( menirea operei de arta ) : ● „Admiţând influenţa unei opere de artă asupra noastră, îi admitem şi putinţa de a ne preface sufleteşte. Un mare artist este deci un mare modelator de oameni”. (E. Lovinescu, Opere, I)

● Var – 69 // ■ ( orgoliul nemasurat / vanitatea ) : ● „Vanitatea este, până la urmă, opacitate, sumbră incapacitate de a admite că pe lume mai sunt şi alte fiinţe omeneşti în afară de fermecătoarea ta persoană”. (Teodor Mazilu, Ipocrizia disperării)

● Var – 70 // ■ ( pasiunea ) : ● „Nimic mare nu se creează în lumea aceasta fără pasiune”. (D. D. Roşca, Existenţa tragică)

● Var 71 // ■ ( implinirea prin munca ) : ● „Munca e aspra condiţie a evidenţierii unui talent”. (Gala Galaction, Opere alese, II)

● Var 72 // ■ ( placerea de a cunoaste ) : ● „Plăcerea durabilă a vieţii e descoperirea lumii din nou. Cu adevărul sau eroarea ei; nu interesează”. (Tudor Arghezi, Scrieri, XXXI)

● Var – 73 // ■ ( poezia ) : ● „Nimeni n-a interpretat definitiv o mare poezie, oricât de clară în aparenţă”. (G. Călinescu, Aforisme şi reflexii)

● Var – 74 // ■ ( relatia present – viitor ) : ● „Pentru a întrezări viitorul trebuie să cunoşti prezentul”. (Ion Heliade-Rădulescu, Opere, I)

● Var – 75 // ■ ( prietenia ) : ● „Prieteniile reînnodate cer mai multă grijă decât cele care n-au fost rupte niciodată”. (La Rochefoucauld, Maxime)

● Var – 76 // ■ ( gloria ) : ● „Nu te culca pe lauri. Gloria încetează în momentul când ai uitat că eşti un permanent debutant”. (Victor Eftimiu, Spovedanii)

● Var – 77 // ■ ( educatia ) : ● „Nimeni nu e atât de rău încât să nu poată fi educat”. (Horatius, Epistole, 1,1,39)

● Var – 78 // ■ ( rolul scolii in formarea individului ) : ● „Fără şcoală să nu aştepte nimeni nici părinţi buni, nici fii buni, şi prin urmare nici stat bine organizat şi bine cârmuit şi păstorit”. (Ion Heliade- Rădulescu, Gândirea pedagogică)

● Var – 79 // ■ ( soarta / destinul ) : ● „Destinul e scuza celor slabi şi opera celor tari”. (Nicolae Titulescu, Cuvântări)

● Var – 80 // ■ ( sinceritatea ) : ● „Sinceritatea prea multă poate să fie şi obrăznicie”. (George Coşbuc, Opere, IV)

● Var – 81 // ■ ( respectul ) : ● „Ca să fii respectat, începe prin a te respecta tu însuţi”. (Tudor Arghezi, Scrieri, XXI)

● Var – 82 // ■ ( speranta ) : ● „Uneori e mult mai folositor să-ţi pierzi speranţa, decât să-ţi pierzi vremea sperând”. (Radu Stanca, Acvariu)

● Var – 83 // ■ ( puterea iubirii ) : ● „Ceea ce a fost clădit cu iubire nu poate fi doborât niciodată”. (Mircea Florian, Arta de a suferi)

● Var – 84 // ■ ( orgoliul ) : ● „Orgoliul profesional este singurul care este creator şi care poate fi, din punct de vedere moral, justificat”. (Marin Preda, Creaţie şi morală)

● Var – 85 // ■ ( adevarata prietenie ) : ● „Marea înţelepciune e să-ţi alegi prieteni care nu te vor sili la compromisuri”. (Camil Petrescu, Maxime şi reflecţii).

● Var – 86 // ■ ( singuratatea ) : ● „Eşti singur numai atunci când nu mai ai să-ţi spui nimic”. (Tudor Muşatescu, Scrieri, 2)

● Var – 87 // ■ ( talentul ) : ● „În lume talentul nu înseamnă nimic fără caracter”. (B. P. Hasdeu, Scrieri filosofice)

● Var – 88 // ■ ( principiile ) : ● „Principiile nu se sacrifică de dragul prieteniei”. (Nicolae Titulescu, cf. G. Marcuson, Cărticica înţelepciunii româneşti)

● Var – 89 // ■ ( speranta ) : ● „Lumea are nevoie de speranţă ca de lumină”. (Dimitrie Bolintineanu, Opere, V)

● Var – 90 // ■ ( supararea ) : ● „Când plouă în suflet, nu-i niciodată senin afară, iar când e senin în suflet, nu plouă afară niciodată”. (Mihail Codreanu, Opere, II)

● Var – 91 // ■ ( sinceritatea ) : ● „Datoria mea e să fiu sincer cu mine însumi”. (G. Călinescu, Aforisme şi reflexii)

● Var – 92 // ■ ( talentul ) : ● „Talentul e un dar dumnezeiesc, neapărat, însă singur, fără multă trudă, foarte multă trudă, rămâne sterp. Un sfert de talent şi trei sferturi de muncă abia vor naşte o operă de artă”. (Liviu Rebreanu, Opere, VI)

● Var – 93 // ■ ( tacerea ) : ● „Sunt tăceri care spun mai mult decât vorbele”. (Traian Demetrescu, Scrieri alese)

● Var – 94 // ■ ( tineretea ) : ● „Tinereţea şi maturitatea nu sunt legate atât de ani, cât de sufletul omului. […] Dovada tinereţii e fapta”. (Simion Mehedinţi, Scrieri despre educaţie şi învăţământ)

● Var – 95 // ■ ( asumarea raspunderii ) : ● „Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează”. (E. Lovinescu, Opere)

● Var – 96 // ■ ( trecutul unui popor ) : ● „Fiece popor şi fiece epocă stă pe umerii vremilor trecute”. (Mihai Eminescu, Fragmentarium)

● Var – 97 // ■ ( indepartarea urii ) : ● „Pe când iubirea, de orişice fel ar fi ea, luminează viaţa şi-o îndulceşte, ura o-ntunecă, o umple de amărăciune şi-o face nesuferită”. (Mihai Eminescu, Opere)

● Var – 98 // ■ ( frumusetea varstei ) : ● „Fiecare vârstă îşi are paradisul ei, pe care îl pierde”. (Mihail Sadoveanu, Opere, 19)

● Var – 99 // ■ ( nazuinta viitorului ) : ● „Viitorul ni-l putem modela după cum vrem. Viaţa este un lut căruia voinţa îi dă formă”. (Liviu Rebreanu, Opere)

● Var – 100 // ■ ( vointa ) : ● „Când este o voinţă fierbinte, tot se poate”. (Dimitrie Bolintineanu, Opere)
 

STRUCTURA UNUI ESEU DE TIP ARGUMENTATIV

Un eseu argumentativ simplu trebuie impartit in segmente clare, dintre care trei trebuie sa fie întotdeauna prezente.

1.      Introducerea:
      In cele mai multe tipuri de scriere, primul lucru pe care îl face autorul este de a introduce subiectul pe care arede gând sa îl prezinte. Scopul primului paragraf este de a capta atenţia cititorului si de a-i da câteva repere referitoare la subiect. Paragraful iniţial urmează de obicei o serie de paşi, de la situaţii mai generale înspre situaţia specifica ce urmează sa fie abordata. Deşi nu exista nici o formula pentru redactarea introducerii, următoarele elemente apar de cele mai multe ori:

     Propoziţia de introducere: Prima propoziţie a eseului trebuie sa fie suficient de interesanta pentru a determina cititorul sa citească mai departe. Aceasta propoziţie ar putea fi una provocativă sau o întrebare majora. In oricare dintre cazuri, va trebui ca cititorul sa fie introdus in subiect si focalizat asupra subiectului ce va fi discutat.
     Formularea tezei(ipotezei): E de obicei ultima propoziţie a primului paragraf si serveşte ca linie directoare a eseului. Ea reprezintă ideea care va fi susţinuta de-a lungul întregului eseu. Pentru mulţi  pare ciudata situarea la bun început a concluziei pe care o vor desprinde, ei preferând sa lase pentru sfîrşitul eseului exprimarea poziţiei lor in argumentare. Cu toate acestea, e firesc si dezirabil ca cititorul sa fie informat despre teza ce va fi susţinuta in eseu. 
2 .      Cuprinsul: Susţinerea tezei/ipotezei
Odată ce in introducere a fost pregătit terenul pentru discuţie si a fost prezentata poziţia ce va fi adoptata, urmează partea cea mai extinsa a eseului in care se vor prezenta argumentele  menite sa convingă cititorul. Un eseu bun va convinge cititorul ca întrucât anumite elemente sunt adevărate si pentru ca anumite convingeri sunt împărtăşite de autor si de cititor, cititorul trebuie prin urmare sa accepte ca valide concluziile autorului.
Modul cel mai obişnuit de a susţine teza este de a face o aserţiune si de a oferi apoi suporturi, dovezi, exemple care sa o confirme E, de asemenea posibil, sa se înceapă cu o rezumare a exemplelor (dovezile) si apoi sa se extragă concluzia .
       O practica obişnuita in eseul argumentativ este ca autorul sa îşi prezinte opiniile si apoi sa considere critic posibilele păreri opuse (contraargumentele). E de asemenea posibil sa se înceapă cu expunerea punctelor de vedere cu care autorul nu e de acord, sa le critice cu scopul de a face loc părerii sale.
3 .      Concluziile
In condiţiile in care s-a spus deja in introducere ce părere va fi susţinuta, mulţi autori de argumentari sunt nesiguri ce sa scrie in concluzie. Concluzia e o parte foarte importanta a eseului pentru ca însumează teza si argumentele in favoarea ei, lăsând cititorului o imagine clara asupra poziţiei pe care o adopta autorul. Nu e recomandat ca la acest stadiu sa se introducă idei noi, care nu au fost abordate in eseu. E de asemenea neînţelept a folosi concluziile ca loc de exprimare a opiniei proprii, ca loc pentru ‘ceea ce cred eu’. Făcând aşa, cititorul poate avea impresia ca oricine poate gândi ce doreşte. In principiu, ideea e adevărata. Cu toate acestea, autorul trebuie sa-si amintească scopul pentru care a scris eseul. Acesta e nu doar de a spune cititorilor care e poziţia sa fata de subiect, ce gândeşte, ci si de a-i convinge de validitatea argumentelor sale, pe care sa dorească si ei sa le susţină, sau măcar sa le cunoască. De aceea, e absolut ineficient a spune ca oricare poziţie fata de subiect e in egala măsura de îndreptăţita.

Trasaturile cele mai frecvent intalnite ale concluziei unui eseu argumentativ sunt:
Sinteza argumentului: In concluzie, autorul trebuie sa reformuleze si sa rezume foarte scurt principalele puncte ale argumentului.
Reformularea tezei: Autorul reformuleaza si susţine importanta tezei, întrucât întregul eseu a gravitat in jurul demonstrării sale. Unii considera ca a rescrie teza intocmai este o metoda  retorica foarte eficienta. Alte persoane considera ca este bine a se reformula teza.

Propoziţiile de final: Aceasta secţiune semnalează sfârşitul eseului si da o impresie de final cititorului. Iată câteva posibile moduri de scriere a ultimelor propoziţii:
§         Discuta viitorul subiectului prezentat. Aceasta poate accentua importanta eseului. De asemenea, aceasta poate ajuta cititorul sa aplice noua informaţie sau sa vadă lucrurile global
§         Da cititorului ceva la care sa se gândească, poate un mod de a utiliza eseul in viata de zi cu zi
§         Revine la primele propoziţii pentru a da o forma circulara eseului
§         Pune întrebări, ori cititorului, ori întrebări generale, care sa ajute cititorul sa obţină o noua perspectiva asupra subiectului

 De-a lungul întregului eseu, autorul trebuie sa aibă in minte cititorul căruia i se adresează si care sunt aşteptările acestuia. Ţinând seama de aceste lucruri, elaborarea unui eseu va fi mai eficienta. 

Va propun si un model de argumentare, creat de o fosta eleva:
     
Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre ură, pornind de la ideea exprimată în următoarea afirmaţie: „Pe când iubirea, de orişice fel ar fi ea, luminează viaţa şi-o îndulceşte, ura o-ntunecă, o umple de amărăciune şi-o face nesuferită”. (Mihai Eminescu, Opere)

     Introducere:
      Cine oare nu a incercat macar o data sa inteleaga dedesubturile iubirii si urii?... 
     Mă număr printre cei care susţin ideea enunţată în citatul dat şi anume aceea că iubirea, de orice fel, este sentimentul care luminează şi face viaţa mai frumoasă, pe când ura nu face altceva decât să aducă amărăciune şi frustrare în viaţa oamenilor.(opinie proprie+ipoteza-atentie, relationare cu citatul!!!)
     Cuprins
     În primul rând, atât iubirea pe care o dăruim cât şi cea pe care o primim, ne face să privim viaţa şi din alte puncte de vedere şi să uităm de lucrurile materiale. Aşa, noi oamenii, ne dăm seama că având iubire avem o viaţă frumoasă şi învăţăm să preţuim momentele cu adevărat minunate. Acest lucru îl poate face orice tip de iubire, fie ea părintească, pasională, pentru prieteni sau pentru oricare dintre semenii noştri, dar consider că dacă în viaţa unui om se regăsesc toate acestea, acel om poate spune că este cu adevărat împlinit. Fireşte că iubirea aduce şi suferinţă, dar numai cunoscând toate trăirile pe care iubirea le aduce ne vom da seama că nu există sentiment mai înălţător ca acesta.(
argument 1 cu exemplificare )
     În al doilea rand, sunt de parere că ura nu ar trebui să existe în viaţa noastră întrucât ne face să uităm de noi, să nu acordăm atenţie lucrurilor frumoase din viaţă şi să ne concentrăm doar pe a le face rău celor din jurul nostru. Astfel nu vom deveni decât nişte oameni frustraţi care îşi vor da seama în final că viaţa a trecut pe lângă ei şi nu s-au bucurat de lucrurile cu adevărat importante.(argument 2/contraargument cu sustinere)

     Concluzie
     Aşadar, fiecare are dreptul de a alege ceea ce face cu viaţa lui dar în cele din urmă toţi ne vom da seama că, asa cum am sustinut prin cele afirmate anterior, prin iubire toate lucrurile frumoase sunt posibile, că acest sentiment ne face mereu să tresărim de emoţii şi ca nu mai există vreunul care să dea mai multă frumuseţe vieţii, pe când ura ne va aduce doar o viaţă tristă şi întunecată.(reformularea ipotezei+perspectiva generalizatoare asupra temei eseului)


Va mai aduc in plus o lista utila de conectori(adverbe, locuţiuni adverbiale, conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale, structuri verbale); acestia ajuta la exprimarea ideilor de:

§        succesiune, continuitate : în primul rând, în al doilea rând, etc,  pe de o parte... pe de altă parte, în plus, de asemenea
§        contrast:  dar, însă, ci, în contrast cu, dimpotrivă
§        ierarhizare:  înainte de toate, mai presus de toate, mai important decât
§        comparaţie:  la fel cu, tot aşa, ca în comparaţie cu, în mod asemănător
§        probabilitate: probabil, posibil, este cu putinţă, s-ar putea ca
§        certitudine:  cu siguranţă, desigur, fireşte, nu este nici o îndoială că
§        concesie:  deşi, totuşi, cu toate acestea, chiar dacă
§        concluzie:  deci, aşa, prin urmare, în concluzie, în consecinţă, la urma urmelor


 
 




VARIANTA 2 ORAL + REZOLVARE

Varianta 2
„Cum e mai bine să fie lucrurile pe care le folosim: mari sau multe? Sau şi mari şi multe şi scumpe,
dacă se poate. Şi viu colorate? Nu vi se întâmplă să vă uitaţi în jur în ultima vreme şi să simţiţi o
atmosferă de bazar părăsit? Când umblaţi prin magazine, prin hypermarketuri nu vă loveşte o
revelaţie că sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe în cărucior? (...) De la portbagaj
la dulapul de haine şi apoi la toate troacele sau accesoriile cu care se umplu până la sufocare
casele de obicei, e un pas mental uşor de făcut. Nu cumva am muşcat prea cu pasiune şi am
rămas cu fălcile încleştate, ca un pitbull, în bunătăţile cărora nu mai vrem să le dăm drumul, pe
care vrem să le avem şi să le păstrăm fără niciun fel de măsură sau raţiune?”
(Răzvan Exarhu, “Viaţa e o magazie?”, în Evenimentul zilei, 20.07.2009)
[Citeşte textul cu voce tare.]
1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
   Cine este?
   Cui se adresează?
   Unde ar fi putut apărea textul?
   Care este opinia sa despre lucrurile pe care le cumpără şi le adună oamenii?
   De ce crezi că textul cuprinde o serie de întrebări?
2. Care este opinia ta despre importanţa cumpărăturilor în ziua de astăzi? Susţine, cu argumente,
opinia prezentată.

Va propun o rezolvare a cerintelor:

1.         Autorul textului, Răzvan Exarhu, este gazetar şi scriitor, iar situaţia de comunicare este una reală. Astfel, gazetarul publică acest articol în ziarul Evenimentul Zilei ca urmare a consumismului exagerat din România perioadei actuale.
    Textul este de tip nonficţional, aparţine stilului publicistic şi se adresează atât unui receptor specializat - un sociolog -, cât şi unui receptor nespecializat - oamenii obişnuiţi.
    Textul ar fi putut apărea în orice cotidian, pe un blog al autorului sau într-o revistă de opinie precum Dilema Veche.
    Autorul consideră că oamenii cumpără foarte multe lucruri, fără a avea neapărat nevoie de acestea. De asemenea, oamenii cumpără diverse lucruri oarecum în virtutea inerţiei şi într-o manieră iraţională: „Nu cumva am muşcat prea cu pasiune şi am rămas cu fălcile încleştate, ca un pitbull, în bunătăţile cărora nu mai vrem să le dăm drumul, pe care vrem să le avem şi să le păstrăm fără niciun fel de măsură sau raţiune?"
    Textul cuprinde o serie de întrebări retorice: „Nu vi se întâmplă să vă uitaţi în jur în ultima vreme şi să simţiţi o atmosferă de bazar părăsit? Când umblaţi prin magazine, prin hypermarketuri nu vă loveşte o revelaţie că sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe în cărucior"? al căror răspuns este implicit, întrebările retorice au rolul de a atrage atenţia cititorului asupra problemei pe care o ridică textul: consumismul exagerat şi iraţional al omului modern.
2. In opinia mea, pentru majoritatea oamenilor, cumpărăturile sunt foarte importante în ziua de astăzi. In fiecare seară, la fiecare sfârşit de săptămână, hypermarketurile devin un furnicar de oameni, care îşi umplu cărucioarele până la refuz, în mod iraţional, cu lucruri utile sau inutile. Reclamele agresive la diverse produse reprezintă un factor important care îi determină pe oameni să cumpere în exces, fără a avea neapărat nevoie de lucrurile pe care le achiziţionează”.
    In cazul românilor, consumismul exagerat este cauzat cel mai probabil şi de faptul că, în perioada comunistă, ei au fost privaţi de cele mai elementare produse, iar acum încearcă să recupereze ceea ce le-a lipsit în acea epocă, făcând cumpărături în exces.
    In concluzie, pentru unii oameni din ziua de astăzi, <a cumpăra> a devenit sinonim cu <a trăi>".
(  Paicu, L. , Columban, M., Corcheş H., Lascăr, M., Limba şi literatura română, Bacalaureat 2010. Proba scrisă. Proba orală, Ed. Art, 2009 )

VARIANTA 1 ORAL +REZOLVARE

Varianta 1
„L-am văzut cum îşi curăţa pomii din livadă, începu Ştefan cu un zâmbet misterios. Stam pe
prispă şi-l observam. Atunci l-am înţeles. M-am convins că munca lui e de o altă calitate decât
muncile noastre. Eram pregătit, de altfel, pentru asta, continuă Ştefan după o scurtă pauză, pentru
că ceva din beatitudinea asta o cunoscusem şi eu, când pictam. Numai că, în cazul meu, nu era
vorba de o muncă responsabilă, cu un obiect precis, ca în cazul lui. El îşi curăţa pomii de omizi. Îl
observam şi-l simţeam cum era prezent în fiecare gest. În faţa pomului nu era distrat, nu se gândea
la nimic altceva. Dar ghiceam că pomul acela i se revela în totalitatea lui. Nu era un simplu obiect,
unul dintre o mie la fel cu el, aşa cum ni se arată nouă, majorităţii oamenilor. Lui, pomul acela, pe
care-l curăţa, îi revela, în acel moment, Universul întreg. Îl vedea în totalitatea lui: cu rădăcinile, cu
ramurile, cu frunzele şi paraziţii lui…”
(Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene)
[Citeşte textul cu voce tare]
1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
• Cui se adresează textul?
• Ce tip de text este acesta?
• Care este atitudinea lui Ştefan faţă de activitatea la care asistă ( curăţarea pomilor)?
2. Care este opinia ta despre atenţia acordată gesturilor pe care le implică o anumită
activitate? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.


Si inca o mentiune importanta: invatati sa cititi cu intonatie-asta va poate salva la examen!
  
Va propun o rezolvare a cerintelor:

1. Autorul textului este prozatorul Mircea Eliade, iar fragmentul citat aparţine unui roman, Noaptea de Sânziene. Astfel, situaţia de comunicare este una fictivă, creată de autor.
    Textul se adresează atât unui receptor specializat - un alt scriitor, un profesor de limba şi literatura română, un student la Facultatea de Litere -, cât şi unui receptor nespecializat - cititorii obişnuiţi.
    Acest text este de tip ficţional, aparţine stilului beletristic, prin faptul că face parte dintr-un roman, dar şi pentru că prezintă într-o manieră subiectivă o anumită realitate. Aşadar, textul reprezintă un monolog al unui personaj, Ştefan, despre o activitate la care asistase - curăţarea pomilor.
    Atitudinea lui Ştefan faţă de activitatea la care asistă este una de respect şi admiraţie. El îl admiră pe cel care curăţă pomii din livadă pentru că face acest lucru cu pasiune şi dedicaţie: „II observam şi-l simţeam cum era prezent în fiecare gest. In faţa pomului nu era distrat, nu se gândea la nimic altceva. Dar ghiceam că pomul acela i se revela în totalitatea lui. Nu era un simplu obiect, unul dintre o mie la fel cu el, aşa cum ni se arată nouă, majorităţii oamenilor." Pentru acela care îngrijeşte livada, pomii capătă aproape o dimensiune sacră. Se remarcă, de asemenea, atitudinea panteistă a celui care îngrijeşte livada. Această atitudine poate fi identificată şi în alte romane ale lui Mircea Eliade, precum Maitreyi. Protagonista acestui roman îi povesteşte la un moment-dat personajului-narator, Allan, că a fost îndrăgostită de un copac. Credinţa panteistă se referă la faptul că Dumnezeu nu este exterior Universului, ci este prezent în tot Universul înconjurător, divinitatea identificându-se cu întreaga natură. Ingrijitorului livezii, pomul îi revelă Universul întreg.
2. In opinia mea, orice activitate trebuie executată cu grijă, cu pasiune şi dedicaţie. Fie că este artist, muncitor sau îngrijitorul unei livezi, omul trebuie să-şi execute munca într-o manieră atentă şi delicată, pentru a fi mulţumit mai târziu de rezultatele obţinute.
                Graba, lipsa de atenţie, lipsa pasiunii sfârşesc prin a compromite rezultatele muncii unei persoane.
                In concluzie, gesturile care însoţesc orice activitate trebuie să fie pline de solicitudine.
(  Paicu, L. , Columban, M., Corcheş H., Lascăr, M., Limba şi literatura română, Bacalaureat 2010. Proba scrisă. Proba orală, Ed. Art, 2009 )