„Cum e mai bine să fie lucrurile pe care le folosim: mari sau multe? Sau şi mari şi multe şi scumpe,
dacă se poate. Şi viu colorate? Nu vi se întâmplă să vă uitaţi în jur în ultima vreme şi să simţiţi o
atmosferă de bazar părăsit? Când umblaţi prin magazine, prin hypermarketuri nu vă loveşte o
revelaţie că sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe în cărucior? (...) De la portbagaj
la dulapul de haine şi apoi la toate troacele sau accesoriile cu care se umplu până la sufocare
casele de obicei, e un pas mental uşor de făcut. Nu cumva am muşcat prea cu pasiune şi am
rămas cu fălcile încleştate, ca un pitbull, în bunătăţile cărora nu mai vrem să le dăm drumul, pe
care vrem să le avem şi să le păstrăm fără niciun fel de măsură sau raţiune?”
(Răzvan Exarhu, “Viaţa e o magazie?”, în Evenimentul zilei, 20.07.2009)
[Citeşte textul cu voce tare.]
1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
Cine este?
Cui se adresează?
Unde ar fi putut apărea textul?
Care este opinia sa despre lucrurile pe care le cumpără şi le adună oamenii?
De ce crezi că textul cuprinde o serie de întrebări?
2. Care este opinia ta despre importanţa cumpărăturilor în ziua de astăzi? Susţine, cu argumente,
opinia prezentată.
Va propun o rezolvare a cerintelor:
1. “ Autorul textului, Răzvan Exarhu, este gazetar şi scriitor, iar situaţia de comunicare este una reală. Astfel, gazetarul publică acest articol în ziarul Evenimentul Zilei ca urmare a consumismului exagerat din România perioadei actuale.
► Textul este de tip nonficţional, aparţine stilului publicistic şi se adresează atât unui receptor specializat - un sociolog -, cât şi unui receptor nespecializat - oamenii obişnuiţi.
► Textul ar fi putut apărea în orice cotidian, pe un blog al autorului sau într-o revistă de opinie precum Dilema Veche.
► Autorul consideră că oamenii cumpără foarte multe lucruri, fără a avea neapărat nevoie de acestea. De asemenea, oamenii cumpără diverse lucruri oarecum în virtutea inerţiei şi într-o manieră iraţională: „Nu cumva am muşcat prea cu pasiune şi am rămas cu fălcile încleştate, ca un pitbull, în bunătăţile cărora nu mai vrem să le dăm drumul, pe care vrem să le avem şi să le păstrăm fără niciun fel de măsură sau raţiune?"
► Textul cuprinde o serie de întrebări retorice: „Nu vi se întâmplă să vă uitaţi în jur în ultima vreme şi să simţiţi o atmosferă de bazar părăsit? Când umblaţi prin magazine, prin hypermarketuri nu vă loveşte o revelaţie că sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe în cărucior"? al căror răspuns este implicit, întrebările retorice au rolul de a atrage atenţia cititorului asupra problemei pe care o ridică textul: consumismul exagerat şi iraţional al omului modern.
2. In opinia mea, pentru majoritatea oamenilor, cumpărăturile sunt foarte importante în ziua de astăzi. In fiecare seară, la fiecare sfârşit de săptămână, hypermarketurile devin un furnicar de oameni, care îşi umplu cărucioarele până la refuz, în mod iraţional, cu lucruri utile sau inutile. Reclamele agresive la diverse produse reprezintă un factor important care îi determină pe oameni să cumpere în exces, fără a avea neapărat nevoie de lucrurile pe care le achiziţionează”.
► In cazul românilor, consumismul exagerat este cauzat cel mai probabil şi de faptul că, în perioada comunistă, ei au fost privaţi de cele mai elementare produse, iar acum încearcă să recupereze ceea ce le-a lipsit în acea epocă, făcând cumpărături în exces.
► In concluzie, pentru unii oameni din ziua de astăzi, <a cumpăra> a devenit sinonim cu <a trăi>".
( Paicu, L. , Columban, M., Corcheş H., Lascăr, M., Limba şi literatura română, Bacalaureat 2010. Proba scrisă. Proba orală, Ed. Art, 2009 )
