1.)Premise
Perioada interbelică cuprinde anii 1918-1944. Aceasta se caracterizează pe plan european prin înfrângerea Germaniei în timpul Primului Război Mondial, prăbuşirea Imperiului Austro-Ungar şi Revoluţia din Rusia. Pe plan naţional se realizează unitatea naţională şi integrarea în ritmul european de modernizare.
În literatură tendinţele moderniste, care domină în epocă coexista cu cele traditionaliste . În acest contest se impun personalităţi ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu.
2.) Reviste şi curente
După Primul Război Mondial, ziarele cu pagină literară şi revistele literare sporesc la număr.
Ø “Viaţa românească”. Apare la 6 martie 1906 la Iaşi sub conducerea lui Constantin Stere, şi Paul Bujor, director ştiinţific devine profesorul dr. Ion Cantacuzino, iar proprietarii revistei sunt Constantin Stere, Ion Botez, Garabet Ibrăileanu. Din 1915 directorul unic al revistei rămâne Garabet Ibrăileanu (important critic literar al epocii, de orientare poporanista). În timpul Primului Război Mondial, revista îşi încetează apariţia până în 1920 când reapare sub conducerea lui Ibrăileanu. Din 1930 revista se mută la Bucureşti, conducerea fiind preluată de Mihail Ralea şi George Călinescu. Din 1948 va aparea seria care continuă şi astăzi.
În “Viaţa românească” accentul se pune pe
n autenticitatea şi specificul naţional înţelese ca dimensiune socială, importante fiind poporul şi rasa
n europenizarea ca asimilare a spiritului naţional
n repudierea decadentismului şi simpatia pentru ţărănime.
În jurul acestei reviste se dezvoltă curentul literar cunoscut sub numele de Poporanism. Dintre scriitori de la “Viaţa românească” amintim pe Calistrat Hogaş, Jean Bart, Pătăşcanu, M. Sadoveanu, G.Topîrceanu, Ionel Teodoreanu şi alţii..
Ø Revista “Sburătorul” apare la Bucureşti între anii 1919-1922 şi apoi între 1926-1927. Coordonator este criticul Eugen Lovinescu, teoreticianul Modernismului. Cenaclul cu acelasi nume va avea o existenţa mai îndelungată ,între 1919-1947.Obiectivele grupării erau:
n promovarea tinerilor scriitori;
n imprimarea unei tendinţe moderniste în evoluţia literaturii române.
Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Călinescu, Pompiliu Constantinescu.
Al doilea obiectiv a cunoscut un proces mai îndelungat de constituire. Eugen Lovinescu îşi dezvoltă concepţiile sale moderniste în lucrările Istoria civilizaţiei române moderne şi Istoria literaturii române contemporane.
Dintre colaboratorii la revista “Sburătorul” amintim pe Ion Barbu, Ilarie Vorunca, Tristan Tzara şi alţii.
Ø Revista tradiţionalistă “Gândirea” apare la Cluj în 1921 sub conducerea lui Cezar Petrescu şi I.Cucu. În 1922 revista se mută la Bucureşti şi trece sub conducerea lui Nechifor Crainic. Va continua să apară până în 1944.
Dintre scriitorii tradiţionalişti care au colaborat in paginile revistei se pot mentiona poetii Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale şi dintre dramaturgi Adrian Maniu şi Lucian Blaga.
Ø “Revista fundaţiilor regale” apare lunar la Bucureşti în două serii:prima între 1934-1945 şi a doua între 1945-1947. Revista îşi propune să fie o publicaţie cu rădăcini în toate terenurile activităţii naţionale. Primul redactor-şef al revistei este Paul Zarifopol, care orientează revista pe direcţia maioresciană. După 1934 conducerea revistei o ia Camil Petrescu şi apoi D. Caracostea. Seria nouă apare sub conducerea lui Al. Rosetti.
Dintre colaboratorii revistei amintim pe Tudor Arghezi, Gala Galaction, Ion Barbu, Hontensia Papadat Bengescu.
Ø În această perioadă apar si publicaţii de avangardă. Avangardismul european are ca punct de plecare curentul non-conformist numit Dadaism. Acesta a fost iniţial la Zürich de Tristan Tzara (scriitor evreu de origine romana). Dadaiştii îşi exprimau dispreţul faţă de o lume incapabilă să oprească barbaria şi crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura, ajungând în domeniul absurdului. Din acest curent decurg curentele de avangardă: constructivismul şi suprarealismul.
Constructivismul românesc s-a grupat în jurul revistei “Contemporanul” condusă de Ion Vinea. Constructiviştii subliniau necesitatea unei corespondenţe între artă şi spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventează forme noi, concurând natura. Colaboratorii ai revistei vor fi scriitorii T.Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, dar şi pictori şi sculptori dintre care Constantin Brâncuşi. Sunt şi alte reviste constructiviste ca “Integral” şi “Punct”.
Suprarealismul a fost teoretizat şi practicat la revistele “Alge” şi “Urmuz”. Suprarealismul urmărea prin programul său pătrunderea artei în planul inconştientului, al visului, al delirului în care spaţiile umane scapă controlului conştientei. Dintre reprezentaţii suprarealismului amintim pe plan european pe: Louis Aragon, dintre pictori Pablo Picasso, iar dintre scriitorii români pe Aurel Baranga, Saşa Pană şi chiar Tudor Arghezi.
3.) Proza din perioada interbelică
Anii interbelici se caracterizează în literatura română printr-o remarcabilă dezvoltare a romanului care în scurt timp atinge nivelul valoric european.
Romanul românesc îşi lărgeşte tematica, el cuprinzând medii sociale diferite şi problematici mai bogate şi mai complexe.
Un an de referinţă pentru romanul românesc este 1920, când apare “Ion” al lui Liviu Rebreanu. Până la acest roman au apărut şi altele, cum sunt “Ciocoii vechi şi noi” al lui Nicolae Filimon, Ciclul Comanestenilor (Viata la tara, Tanase Scatiul) al lui Duiliu Zamfirescu, “Mara“ de Ion Slavici şi “Neamul Soimăreştilor” de Mihail Sadoveanu. “Ion” este însă primul roman românesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia copleşitoare de viaţa pe care o degajă.
În romanul interbelic se continuă inspiraţia rurală prin operele lui Sadoveanu, şi Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare şi cu modalităţi specifice. Acum apar si romanele citadine în care cadrul de desfăşurare al acţiunii este oraşul modern. Aşa avem creaţiile lui Camil Petrescu, George Călinescu, Hontensia Papadat Bengescu. Legat de mediul citadin se dezvoltă şi problema intelectualului strălucit ilustrată de romanele lui Camil Petrescu.
În aceasta perioada se intensifică dezbaterile cu caracter teoretic în legătură cu romanul. Astfel, Garabet Ibrăileanu în studiul “Creaţie şi analiză” constată existenta a două principale tipuri de roman:
n romanul de creaţie, care prezintă personajele îndeosebi prin comportamentul lor
n romanul de analiză care este interesat de viaţa interioară,de psihic.
Mare importanţă o are în domeniul teoretic conferinţa lui Camil Petrescu « Noua structura şi opera lui Marcel Proust ». Din acest studiu se deprinde o nouă viziune asupra posibilităţilor de cunoaştere a fiinţei umane în acord cu evoluţia filozofiei şi ştiinţelor.
În acelasi timp,romancierii experimentează acum tehnici inovatoare ale romanului modern :
Ø tendinţa de revenire critica la modelele tradiţionale precum cel balzacian pe care George Călinescu îl foloseşte în “Enigma Otiliei”. El considera absolut necesar dezvoltarea romanului românesc pe linia studiului caracterului ;
Ø valorificarea elementelor specifice romanului de analiza : introspectia, fluxul memoriei, relatarea subiectiva la persoana I, tehnica jurnalului si a colajelor, autenticitatea, anticalofilia (vezi Camil Petrescu, dar si Mircea Eliade, in Maitreyi) ;
Ø explorarea valentelor simbolice la Mateiu Caragiale si fantastice la Mircea Eliade.
Pe lângă roman în proza interbelică se dezvoltă: nuvela prin Gib Mihăescu, reportajul literar la Geo Bogza şi proza originală (antiproza) lui Urmuz, deschizătoare de drumuri pentru literatura deceniilor următoare.
De asemenea, continua si proza cu valente traditionaliste (romanul de inspiratie mitica, romanul istoric) prin reprezentantul sau de seama, Mihail Sadoveanu.
NOTA
Pentru poezia interbelica, a se vedea prezentarile separate ale poetilor : George Bacovia (simbolist), Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu (modernisti), Ion Pillat (traditionalist). Totusi, asa cum se poate observa si din prezentarea revistelor vremii, poetii interbelici au cochetat cu mai multe orientari, ei neputand fi incadrati foarte usor intr-un singur curent literar. Dar, pentru a fi in acord cu programa de bacalaureat, ne vom referi la ei asa cum am spus mai sus.
