Dragi elevi,
Am reusit sa va pregatesc primele 35 bilete de anul trecut, pentru a avea modele pe care sa exersati pentru proba de romana oral din acest an; am incercat, fara succes, sa asez mai bine textele in pagina blogului - cred, totusi, ca veti intelege despre ce este vorba. SUCCES LA INVATATURA!
ASTEPT IMPRESII, IDEI, REZOLVARI.
Proba A)
15-17 februarie 2010
Bilet nr. 1
Termenul de lectură creativă poate părea pleonastic, pentru că lectura este un proces
care implică în cel mai înalt grad creativitatea. Totuşi, să nu uităm că, pentru o perioadă
destul de lungă, am învăţat sau am fost învăţaţi să vorbim despre texte reproducând părerile experţilor, ale criticilor şi ale istoricilor literari, că pentru unii literatura este un spaţiu mai curând muzeal şi mai curând al trecutului decât al prezentului, de care trebuie să ne apropiem cu sfială şi cu respect, că, pe scurt, am fost obişnuiţi să punem o distanţă între noi şi text. Ca atare, termenul subliniază posibilitatea de a anula această distanţă, de a ne apropia prin învestire personală de texte, participând cu mintea, cu sufletul sau cu
imaginaţia, cu propriile experienţe de viaţă sau de lectură la construirea sensurilor unui text.
Lectură creativă înseamnă să descoperim diferite perspective despre lume şi viaţă, să ne
descoperim citind, să avem o relaţie intimă cu textul, căruia îi putem da, astfel, viaţă şi
sensuri noi, să aducem în lectură întreaga noastră fiinţă, cu experienţele, ideile, stările şi
sentimentele pe care textul ni le provoacă.
(Florentina Sâmihăian, Lectură şi scriere creativă)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul dat:
a. Ce tip de text este ilustrat prin fragmentul citat? Justifică-ţi răspunsul.
b. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
c. Consideri utile informaţiile formulate în textul dat? Motivează-ţi opinia.
2. Crezi că cititul este o plăcere? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.
Bilet nr. 2
Studiile întreprinse asupra psihologiei cumpărătorului şi a efectelor pe care reclama
le are asupra deciziei de a cumpăra pun în evidenţă un comportament decizional cu totul
diferit de cel al modelului clasic al deciziei raţionale. […]
Psihologia reclamei s-a izbit de la început de două modele ale deciziei de cumpărare,
cu consecinţe net diferite în ceea ce priveşte modalităţile de a face reclamă. Unul este
modelul deciziei raţionale de tip clasic: cumpărătorul alege în mod raţional, analizând şi
comparând meritele diferitelor produse, luând în considerare cât mai multe argumente pro şi
contra. În consecinţă, modul de a-l convinge este de a-i oferi argumente.
Cel de-al doilea este modelul deciziei afective, emoţionale, iraţionale - cumpărătorul
nu alege raţional, considerând meritele diferitelor produse raportate la nevoile sale, ci se ia
după înclinaţiile sale afective. În consecinţă, el trebuie convins nu cu argumente, ci cu apeluri
atractive din punctul de vedere al afectivităţii sale.
(Cătălin Zamfir, Incertitudinea: o perspectivă psihosociologică)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cui s-ar putea adresa textul de mai sus? Motivează-ţi răspunsul.
b. În ce tip de text poţi încadra fragmentul dat (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)?
Precizează două dintre caracteristicile tipului de text identificat.
c. Care sunt cele două modele ale deciziei de cumpărare descrise în text?
2. Care este părerea ta cu privire la abundenţa reclamelor din zilele noastre? Ce rol au
acestea? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.
Bilet nr. 3
Întrebare: Sunteţi probabil cel mai longeviv comentator politic dintre toţi scriitorii
români. Jurnalismul pe care l-aţi făcut încontinuu după '89, şi concomitent în mai multe
publicaţii, a ajutat prozatorului? Sau a fost doar un job?
Răspuns: Mai sunt câţiva, unul dintre ei e poetul Nicolae Prelipceanu şi să nu uităm
de C.T.Popescu, care a început ca autor de S.F. [...] Ca prozator, asta m-a ajutat să-mi
limpezesc ideile, dar în niciun caz să-mi scriu cărţile. [...]
Întrebare: În Medgidia sunteţi un povestitor în serie, capabil să creeze zeci de
personaje. [...] De ce şi pentru ce scrieţi?
Răspuns: Cred că scriu din viciu. Asta înseamnă şi un fel de vinovată dependenţă,
dar şi plăcerea de a face. N-am scris niciodată din „datorie” şi nici cu gândul că am „de
predat” o carte. Nu mai vreau să dovedesc nimic, cum încercam la început, când mă
gândeam la destinul meu de scriitor cu majuscule. Chiar dacă am decis încă din adolescenţă
să devin scriitor, asta nu m-a făcut să văd în scris o îndeletnicire lucrativă. [...]
Nu mai scriu nici cu gândul la prieteni, deoarece mulţi dintre cei cu care mă întâlneam
în studenţie la cenacluri nu mai sunt. Scriu pentru cititorul din mine care nu mai aşteaptă din
partea mea decât cărţile pe care i-ar plăcea să le citească, dar care s-a plictisit să le aştepte
cu anii, de unde şi încercarea mea de a i le oferi mai repede.
(Marius Chivu, Interviu cu Cristian Teodorescu în Dilemateca)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Care este ideea în jurul căreia s-a construit interviul?
c. Ce elemente importante de conţinut (argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
2. Care crezi că ar trebui să fie caracteristicile unui scriitor? Susţine, cu argumente, opinia
prezentată.
Bilet nr. 4
Sanda Roşescu: Astă-seară aş fi vrut să vorbim despre superstiţii. Mă gândeam,
acum câteva zile că, de fapt, ele sunt mai mult de natură şi de condiţie socială. Adică un
individ sau un grup de indivizi, temându-se de anumite lucruri sau mecanisme sociale, se
apără de ele printr-un comportament pe care îl cred eficient în urma exersării lui, vreme
îndelungată, de către alţii...[…] Dar ceea ce numesc ei superstiţii, adică ceea ce ei
minimalizează şi resping, ţine de un alt domeniu, de un domeniu de viaţă antică, de un bagaj
pre-creştin, păgân...
Gellu Naum: Fireşte, superstiţie e un cuvânt peiorativ... Dar tu nu despre asta vrei să
vorbim, ci despre nişte fenomene care ţin de domeniul religios şi nu intră nici în mecanismul
explicaţiilor sociale obişnuite – din care cauză sunt separate de cei care vor să le
ponegrească, să le alunge şi sunt calificate de ei cu termenul de superstiţie... Superstiţiile
reale, cele ce intră în domeniul care am impresia că te interesează şi în care oamenii,
mărturisindu-şi sau nu, trăiesc din plin, depăşind barierele sociale... Trăind în plină
superstiţie, oamenii abuzează de cuvânt şi îl folosesc împotriva unor fenomene de care ei se
apără, de care conştientul se apără, de care ei încearcă să fugă, să scape...
(Gellu Naum în dialog cu Sanda Roşescu, Despre interior-exterior)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Care sunt mărcile adresării directe prezente în fragment?
c. Ce tip de text este acesta? Motivează-ţi răspunsul.
2. Care este opinia ta despre superstiţii? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.
Bilet nr. 5
Actorii care iubesc strada, piaţa, persoanele şi sălile de aşteptare, pauzele la
spectacole şi concerte, stadioanele, procesele, adunările populare, localurile, în general
locurile aglomerate, vor constata că, de fapt, toată lumea se află într-un joc continuu, impus
de însăşi viaţa cu care vine în contact şi faţă de care omul, prin inerţia simţirii, a raţiunii,
reacţionează într-un fel sau altul. Mi-a fost dat să întâlnesc indivizi care, la prima vedere,
puteam crede despre ei că sunt actori veritabili, atât de bine exprimau, prin reacţiile lor, acte
cu care viaţa, surprinzător sau nu, îi punea în contact în modul cel mai obişnuit cu putinţă.
[…] Tot omul reacţionează, în fel şi chip, de dimineaţă până seara, iar reacţiile lui faţă de
ceea ce îi este dat să vină în contact nu sunt totdeauna necontrolate, nedirijate, ci şi impuse,
cu bună ştiinţă, de consecinţa pe care o preconizează simultan pe planul conştiinţei...
În virtutea acestui mecanism am putea crede, fireşte, că toată lumea joacă de
dimineaţa până seara teatru, iar actorul intră în jocul lumii, din care face parte şi el, doar din
voluptate, chiar dacă asistă, gustă, discerne şi reeditează spectacolul acesta al vieţii,
extraordinar şi continuu.
(George Motoi, Lumea într-un joc continuu)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
c. Ce diferenţă este, în viziunea autorului, între jocul unui actor şi viaţa omului de pe stradă?
2. Care este opinia ta despre ideea vieţii ca spectacol? Susţine, cu argumente, opinia
prezentată.
Bilet nr. 6
Există, desigur, mai multe Parisuri, aşa cum există mai multe Londre sau mai multe
feluri de a vedea Bucureştii: Parisul marilor şi micilor muzee, de pildă, cunoscute pe dinafară
încă din vechile albume şi reproduceri dintre războaie, moştenite de la părinţi, ba chiar de la
bunici, pentru că revăd cu precizie un fel de ochelari în faţa cărora aşezai reproducerile în
sepia ale unor peisaje pariziene sau capodopere din Luvru, care trebuie să dateze dinainte
de primul război mondial; sau cel al restaurantelor [...] sau Parisul grădinilor, cu aleile
geometrice [...] unde poţi rămâne nemişcat, la soare, ceasuri întregi, privind forfota zecilor de
trecători. [...]
Parisul pe care îl prefer între toate este însă Parisul cărţilor mele, Parisul librăriilor din
Cartierul latin în care se pierdea cu voluptate eroina Marthei Bibescu la sfârşitul secolului
trecut, librării care nici azi nu şi-au pierdut farmecul, niciuna asemănătoare cu cealaltă,
niciuna prăfuită sau lipsită de vizitatori [...], unde un funcţionar amabil te ia în primire încă de
la intrare, te îndrumă şi te serveşte cu o competenţă distinsă, care intimidează pe
provincialul din Est.
(Mircea Anghelescu, Paris: oameni şi locuri)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Ce tip de text este acesta (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Argumentează-ţi
răspunsul.
b. Ce reprezintă oraşul Paris pentru autor? Justifică-ţi afirmaţia.
c. Care ar putea fi un posibil portret al autorului acestui fragment?
2. Consideri că românii se mai simt provinciali din Est în călătoriile întreprinse în străinătate?
Susţine, cu argumente, opinia prezentată.
Bilet nr. 7
După aproape două decenii de la „importarea” termenului de postmodernism în
cultura noastră şi după tot atâţia ani de dezbateri şi teoretizări, întrebarea privitoare la
existenţa unui postmodernism românesc stârneşte pasiuni şi proteste ca şi la începutul anilor
'80. [...]
Interpretat fie ca antimodernism, ca ruptură sau ca deviaţie în raport cu principiile
fundamentale ale acestuia, fie ca una dintre „feţele modernităţii” şi consecinţa ei logică,
postmodernismul (sau post-modernismul) se defineşte în mod inevitabil în raport cu
modernismul pe care îl poartă cu sine, nu doar în titulatură, ci şi în structura sa de adâncime.
Chiar dacă se situează adeseori polemic faţă de curentul dominant al începutului de secol,
postmodernismul stabileşte cu acesta o relaţie extrem de sinuoasă, în care atitudinea
predilectă este una de recuperare şi resemantizare.
Distincţia dintre postmodernism şi postmodernitate este la fel de necesară ca şi
aceea dintre modernism şi modernitate, între fenomenul estetic, pe de o parte, ce are propria
lui evoluţie, şi ceea ce am putea numi, cu o sintagmă traducând un cuvânt german, spiritul
epocii [...] definit în termeni filosofici, economici, sociologici şi politici.
(Carmen Muşat, Strategiile subversiunii: Descriere şi naraţiune în proza
postmodernă românească)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cine este emiţătorul mesajului? Precizează perspectiva şi intenţiile autorului în textul de
mai sus.
b. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
c. Care este stilul funcţional utilizat în text? Argumentează-ţi afirmaţia.
2. De ce este considerat postmodernismul antimodernism? Susţine, cu argumente, opinia
prezentată.
Bilet nr. 8
Unitate de bază şi criteriu pertinent de delimitare a poeziei de proză, versul rămâne
unul dintre termenii literari cel mai greu de definit. Lucrul nu are de ce să ne mire. Experienţa
multor altor domenii de cunoaştere confirmă paradoxul că tocmai elucidarea noţiunilor
primare ale unei discipline le ridică cercetătorilor cele mai mari probleme. Pentru lexicolog nu
există probabil piatră de încercare mai dură decât întrebarea: „ce este cuvântul?”. De ce să
ne surprindă atunci că metricianul rămâne, la rândul său, descumpănit atunci când i se cere
să ne spună ce este versul?
De fapt, vina nu e a metricianului, ci a versului însuşi. Sau, mai precis, a poeţilor al
căror neastâmpăr a înzestrat acest concept cu toate atributele lui Proteu. Dacă în urmă cu
două milenii orice grec sau roman instruit ne-ar fi putut oferi o definiţie acceptabilă a versului,
astăzi până şi cei mai erudiţi teoreticieni ai literaturii ezită să se lanseze într-o atare aventură,
deoarece între timp termenul a dobândit o mie de chipuri, ajungând să însemne sau să pară
că înseamnă chiar şi contrariul a ceea ce se arătase a fi la început. [...]
Relaţia paradoxală dintre vers şi poezie se prezintă, aşadar, astfel: nu versurile fac
poezia, ci poezia – versurile, în sensul că numai natura recunoscut poetică a ansamblului
conferă caracter de versuri unora dintre fragmentele care îl compun.
(Mihai Dinu, „E uşor a scrie versuri...”. Mic tratat de prozodie românească)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Ce tip de tip este acesta (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Argumentează-ţi
răspunsul.
c. Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Motivează-ţi răspunsul.
2. Care este opinia ta despre afirmaţia: „nu versurile fac poezia, ci poezia – versurile”?
Susţine, cu argumente, opinia prezentată.
Bilet nr. 9
Pentru mulţi români, sărbătorile s-au transformat treptat, după anii '90, într-o distracţie
lipsită de orice substanţă religioasă. Mai ales Crăciunul şi Paştele au devenit simple pretexte
de a-ţi lua liber, de a pleca în vacanţă, de a te „simţi bine” [...] Printre reclamele seducătoare
şi anunţurile cu reduceri substanţiale, care la faţa locului se dovedesc a fi de fapt
insignifiante, din când în când, reclame la pastile împotriva indigestiei, medici care apar pe
posturile de televiziune şi îndeamnă la cumpătare. [...]
E poate şi un efect al lipsurilor din anii comunismului, dar şi o confuzie a valorilor. A
avea, nu de toate, ci cât mai multe, a devenit preocuparea majoră a celor mai mulţi români în
aceste zile, dacă nu un ţel. Chiar şi copiii sunt atinşi de această goană după cadouri, de
viciul societăţii consumiste. Gestul de a lua de pe raft cât mai multe produse şi de a umple
coşul la Carrefour le-a devenit atât de familiar, încât replicile de genul: „Dar numai atât
luăm?” sau „Dar nu-mi mai iei şi..?” par să vină de la sine. Iepuraşul de Paşte trebuie să fie
musai bogat şi ghiftuit.
La biserică şi mânăstiri se merge dintr-un soi de inerţie. [...]
Şi atunci nu pot să nu mă întreb: unde ne sunt sărbătorile? Ce s-a ales de acea
primenire şi înălţare de care îmi vorbeau bunicii mei?
(Doina Ioanid, Credinţă, inerţie, mondenitate şi un iepuraş ghiftuit
în Observator cultural)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Ce tip de tip este acesta (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Argumentează-ţi
răspunsul.
b. Cine poate fi receptorul unui asemenea text? Motivează-ţi opinia.
c. Care este stilul funcţional utilizat în text? Argumentează-ţi afirmaţia.
2. Care este opinia ta despre excesul de cumpărături din perioada sărbătorilor? Susţine, cu
argumente, opinia prezentată.
Bilet nr. 10
Nu există un punct de vedere comun asupra numărului statelor şi populaţiilor care
intră în regiunea Balcanilor, întrucât criteriile de determinare sunt variabile. Evident, s-a
încercat adecvarea geografică, incluzând aici doar acele state ce fac parte efectiv din
Peninsula Balcanică, dar întrucât în generalizările lor occidentalii au avut nevoie şi de
„balcanismul” unor populaţii vecine, acestea au fost incluse şi ele, fie pe motive religioase, fie
al stării de înapoiere, fie politice (statele fostului bloc comunist) ş.a.m.d., observându-se
frecvent o confuzie a termenilor de Balcani, Europa de Est, Europa de Sud-Est. Un lucru
este cert: în toate cazurile vorbim de o anumită notă peiorativă, drept pentru care fiecare
vrea să iasă din această circumscriere, în pofida unor elemente de mentalitate comune. [...]
În Encyclopaedia Britannnica (1998), din Balcani fac parte Albania, Bosnia şi
Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Grecia, Macedonia, Moldova, România, Slovenia şi
Iugoslavia (Muntenegru şi Serbia
În enciclopedia americană Compton
fac parte Albania Bulgaria Slovenia Croaţia Bosnia
Herţegovina, Iugoslavia , Macedonia
(Antoaneta Olteanu, Homo balcanicus: trăsături ale mentalităţii balcanice)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus. Motivează-ţi răspunsul.
b. În ce tip de text poţi încadra fragmentul dat (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)?
Precizează două dintre caracteristicile tipului de text identificat.
c. Care este deosebirea între punctele de vedere ale celor două enciclopedii cu privire la
statele din regiunea balcanică?
2. Care este opinia ta cu privire la această împărţire geografică? Susţine, cu argumente,
opinia prezentată.
Bilet nr. 11
La examen, Al. Rosetti părea detaşat şi, sub influenţa asistentului său, Grigore
Brâncuş, dădea note mari. Nu ne era, oricum, frică de el, mergeam fără complexe spre
confruntarea cu acest personaj mitic. Faţa lui mare şi privirea veselă şi absentă în acelaşi
timp ne dădeau curaj. „Marele grec” era un om corpolent, fără să fie un om gras cu părţi
vizibil şi dizgraţios inestetice. Nu prea înalt, construit armonios, întreaga lui înfăţişare sugera
bunăstare şi mulţumire de sine. Călca încet şi sigur, capul îi atârna puţin într-o parte, iar
privirea îi cădea lateral spre un obiect nedeterminat. Părea, de aceea, cum am spus, mereu
detaşat de circumstanţe. Apariţia lui într-un cerc era însă numaidecât remarcată. La primul
contact, omul ce părea taciturn şi absent scotea sunete înalte de veselie (o veselie fără
bucurie, cum i-am zis odată) un ha-ha lung şi repetat, neangajant. Era foarte sociabil,
cunoştea pe toată lumea şi era realmente cunoscut de toţi cei din mediul academic şi
scriitoricesc [...]
„Marele grec” îşi pierduse puterea socială în epoca studiilor mele, rămăsese doar
legenda lui. Continua să fie foarte sensibil faţă de studenţii care dădeau semne că ar avea
talent literar.
(Eugen Simion, Al. Rosetti şi Iorgu Iordan: marele grec şi incoruptibilul stareţ)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
c. Care sunt particularităţile registrului stilistic din textul citat?
2. Care este opinia ta despre rolul profesorului în formarea unui tânăr? Susţine, cu
argumente, opinia prezentată.
Bilet nr. 12
În 1989 vedeau lumina zilei. În 1990 învăţau să meargă. Acum au prilejul să-şi
exprime şi să-şi împărtăşească ideile despre viitorul lor în calitate de cetăţeni europeni. Între
16 noiembrie 2009 şi 31 ianuarie 2010, tinerii născuţi în 1989, cetăţeni a nouă state
europene - Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Germania, Marea Britanie, Polonia, România,
Ungaria - sunt invitaţi să candideze pentru proiectul paneuropean „Generaţia '89”.
Proiectul „Generaţia '89”, desfăşurat sub patronajul domnului Vaclav Havel, renumit
scriitor şi om politic ceh, îşi propune să aniverseze căderea sistemelor totalitare din Europa
oferindu-le celor născuţi în anul 1989 o platformă de comunicare. Tinerii vor avea ocazia să
vorbească atât despre experienţele trecute, cât şi despre aşteptările pe care le au ca actuali
cetăţeni ai Uniunii Europene.
Cei selectaţi de juriile naţionale vor participa între 25 şi 28 aprilie 2010 la întâlnirile
simultane din Bucureşti, Bruxelles, Praga şi Varşovia. Cu un trecut naţional diferit în legătură
cu anul naşterii lor, 1989, şi având experienţe şi evoluţii distincte din perspectiva cetăţeniei
europene, tinerii implicaţi în proiect îşi vor imagina viitorul lor şi viitorul Uniunii Europene într-o
declaraţie comună pe care o vor redacta în timpul întâlnirilor internaţionale. O delegaţie a lor va
prezenta Declaraţia Generaţia '89 reprezentanţilor Uniunii Europene la Bruxelles, pe 7 iunie
2010.
(GENERAŢIA '89. Cum se vede Europa la 20 de ani)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
b. Care este scopul mesajului din acest text? Justifică-ţi răspunsul.
c. Ce îşi propune proiectul Generaţia '89?
2. Care este opinia ta despre importanţa unor asemenea proiecte în zilele noastre? Susţine,
cu argumente, opinia prezentată.
Bilet nr. 13
În jurul meu se întâmplă tot mai multe lucruri pe care nu le înţeleg. Ca şi cum aş trăi
într-o lume şi într-o ţară străine. Sau într-un timp din alt ciclu cosmic. Ar putea fi unul dintre
simptomele – clasice – ale îmbătrânirii. Dar ar putea fi şi semnul unei mutaţii radicale în felul
de a fi al oamenilor, un cârcel istoric, o sincopă neprevăzută în evoluţia mentalităţilor. Când
spun „nu înţeleg“ nu am în vedere perplexitatea pe care orice ins normal o resimte, uneori,
dinaintea unei enigme, a unei pagini sibilinice* de filozofie, a unei ecuaţii dificile. E vorba de
cu totul altceva: nu de lucruri „greu de înţeles“, ci de fapte simple, evidente, pe care însă nu
le poţi justifica raţional. E vorba de chestii şui, pe dos, în răspăr, în derivă. E vorba de
bazaconii, năzbâtii, drăcovenii, sminteli, trăznăi, suceli, comédii, minunăţii, ciudăţenii şi
spaime. Te simţi paraşutat într-o menajerie de corcituri, într-o zoologie hibridă, cu care nu
poţi comunica, oricâtă bunăvoinţă ai pune la bătaie.
*sibilinic (adj.) = enigmatic, neclar, vag, ascuns.
(Andrei Pleşu, Nu înţeleg)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Ce tip de text este acesta (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Argumentează-ţi
răspunsul?
c. Despre ce fel de lume crezi că vorbeşte autorul?
2. Care este opinia ta despre normalitate/ anormalitate? Cum îţi imaginezi o lume normală/
anormală? Susţine cu argumente opinia formulată.
Bilet nr. 14
Un tip eminamente simpatic este amicul meu X…foarte bine cunoscut de noi toţi
bucureştenii. Cum să nu-l cunoaştem? Îl întâlnim aşa de adesea, pretutindeni: în
somptuoasele saloane de elită, în sindrofiile modeste de mahala, la Capşa, la Gambrinus, la
Zdrafcu, la Jockey şi la cafeneaua Schreiber din Lipscani, în Orient-Expres, în tramcar, în
cupeu cu roate de cauciuc, pe jos în galoşi – pretutindeni gata a te saluta cu toată
afabilitatea şi a-ţi întinde cordial mâna lui, să fii mitropolit sau paracliser, general ori căprar,
ministru ori comisionar de stradă, nobil, mojic […].
El ştie câtă admiraţie-mi inspiră, cât ascendent moral şi intelectual exercită asupră-
mi; de câte ori însă ne întâlnim amândoi, nu-mi arată niciun fel de mândrie care m-ar atinge;
totdeauna modest, simplu şi fără nicio pretenţie, mă pune la curent cu tot ce se petrece în
sferele înalte. Omul acesta pare că nu ştie cât preţuieşte pentru mine amiciţia lui; nu-şi face
idee, desigur, ce fericit sunt eu când aflu de la dânsul importantele secrete ale zeilor.
(text adaptat după I.L. Caragiale, Amicul X…)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cine este emiţătorul mesajului? Precizează perspectiva şi intenţiile acestuia în textul dat.
b. Ce tip de text este acesta? Motivează-ţi răspunsul.
c. Cum explici prezenţa, în primul paragraf, a enumeraţiilor?
2. Care este opinia ta despre relaţia dintre aparenţă şi esenţă în definirea personalităţii unui
individ? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.
Bilet nr. 15
Tânăra împărăteasă întinse dreapta. Cutremurându-se deodată ca de o spaimă, îşi
plecă obrazul sărutând degetele care i-o cuprindeau. Străinul o domoli, apăsându-şi palma
stângă pe fruntea ei. […]
Ea îl cuprinse strâns, plângând.
— E adevărat, îi zise el iar, cu blândeţă. Însă drumurile noastre în această lume
trebuie să se desfacă aici. O împărăteasă, când îşi pierde soţul aşa cum s-a întâmplat cu
măria ta, pune văl negru şi se duce la insula Principiilor. Viaţa măriei tale nu poate avea
rânduiala obişnuită a oamenilor celorlalţi. Asemeni asupra mea stă o putere care nu-mi
îngăduie să rup legămintele ce-am făcut.
Împărătiţa se retrase, ridicându-şi braţele la frunte.
— Vai mie, suspină ea. E adevărat deci că ai stat în templele egiptenilor?
— Într-adevăr, acolo am cunoscut lumina. Aflarea acestui lucru, mărită Doamnă, nu
trebuie să-ţi aducă mâhnire. Iată, ne vom despărţi. Se va desface şi amăgirea care se
numeşte trup. Dar ceea ce e între noi acum, lămurit în foc, e o creangă de aur care va luci în
sine, în afară de timp.
Împărătiţa veni şi-şi plecă fruntea pe umărul egipteanului.
(Mihail Sadoveanu, Creanga de aur)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Ce tip de text este acesta? Motivează-ţi răspunsul.
b. Cine sunt personajele care dialoghează în fragmentul de text citat?
c. Ce relaţie pare să existe între aceste două personaje? Motivează-ţi răspunsul.
2. Care este opinia ta despre relaţia dintre datorie şi iubire în definirea destinului unui
individ? Susţine, cu argumente, opinia
Bilet nr. 16
Deosebit de importantă este atitudinea profesorului, relaţia sa cu elevii. Nu este deloc
indicată poziţia sa autoritară, oarecum despotică. Ea creează blocaje afective. Copiii nu
îndrăznesc să pună întrebări, se tem de eşec, de ironii. E nevoie de un climat democratic,
destins, prietenos. Autoritatea unui profesor nu se bazează pe constrângere, pe frică, ci pe
competenţa sa profesională, pe obiectivitatea şi ţinuta sa ireproşabilă. El trebuie să fie
apropiat de elevi, îngăduitor (în anume limite fireşti) şi să încurajeze imaginaţia, sugestiile
mai deosebite. Şcolarii să-şi poată manifesta în voie curiozitatea, spontaneitatea. Să fie ceva
firesc ca o idee originală, mai aparte, să atragă un punct în plus la notare, chiar dacă prin ea
nu s-a putut soluţiona chestiunea în discuţie.
Desigur, profesorul trebuie să depisteze şcolarii cu potenţialităţi creative superioare,
cărora e firesc să li se asigure posibilităţi speciale de dezvoltare a capacităţilor lor. Există şi
teste speciale în vederea diagnosticului creativităţii, dar cei deosebiţi oricum pot fi observaţi
prin felul de a rezolva probleme neobişnuite sau prin întrebările neaşteptate pe care le pun.
Însă profesorul are îndatorirea de a cultiva disponibilităţile imaginative ale întregii clase,
folosind metode adecvate acestui obiectiv didactic major.
(Andrei Cosmovici, Luminiţa Iacob, coordonatori, Cultivarea creativităţii în
învăţământ)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Ce tip text este acesta (de exemplu: narativ, descriptiv, argumentativ, informativ)?
Justifică-ţi opţiunea.
c. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
2. Care este opinia ta despre rolul profesorului în stimularea potenţialului creativ al elevului?
Cum vezi relaţia profesor – elev în sistemul de învăţământ actual? Susţine cu argumente
opinia formulată.
Bilet nr. 17
Dacă prima versiune a Istoriei literaturii române contemporane are dezavantajul
unei prea mari apropieri de epoca la care se referă (aceea de după 1900), versiunea din
1937 este, cum spuneam, cea dintâi care stabileşte canonul literar modern. Lovinescu n-are
geniul expresiei lui Călinescu, Istoria lui fiind mult mai săracă sub raport artistic, şi, pe urmă,
este şi prea concisă. Autorul însuşi o concepe ca pe un îndreptar adresat tinerilor. Şi, poate,
nu doar lor, de vreme ce constată că gustul publicului în general a rămas în urma literaturii.
Pe cât de sigure sunt judecăţile [...], pe atât de labile sunt criteriile, ca şi la Călinescu, de
altfel, de aşezare în pagină a literaturii, când istorice, când tipologice, când stilistice. Poezia
„simbolistă” (Lovinescu spune simbolistică) stă lângă aceea de „concepţie” filozofică şi
religioasă, epica „rurală” lângă aceea „fantezistă”. [...] Lovinescu a crezut de cuviinţă să-şi
scrie Istoria „cu judecăţi precise şi fără controverse”, ca pe un manual, cel mai modern şi
mai valabil critic din câte avem până la el.
(Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române)
[Citeşte cu voce tare textul]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Ce tip de text este acesta (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Argumentează-ţi
răspunsul.
c. Crezi că opinia autorului despre Istoria lui E. Lovinescu este pozitivă sau negativă?
Argumentează-ţi răspunsul.
2. Care este, în opinia ta, rostul criticii literare şi/sau al criticului literar? Susţine cu argumente
opinia prezentată.
Bilet nr. 18
Dintre sute de clişee. Aşchii dintr-o limbă tare, volum publicat de Editura
Humanitas, face o ironică trecere în revistă a limbajului degradat folosit de mass-media.
Apele dezlănţuite le-au răpit oamenilor agoniseala de o viaţă, Primii care s-au bucurat
de zăpadă au fost, bineînţeles, copiii sau Fotbalul se joacă cu goluri sunt fraze-tip pe care le
auzim neîncetat la televizor şi la radio sau le citim, de multe ori, în ziare. […] Automatismele
verbale cu care suntem bombardaţi zi de zi reprezintă, potrivit autorului [Radu
Paraschivescu], efectul inerţiei şi al dezinteresului pentru nuanţă, constituind materia primă
cu care lucrează Radu Paraschivescu pentru a alcătui un minidicţionar al clişeelor abuzate
de crainicii TV, de comentatorii de meciuri de fotbal şi de reporteri în general. [...]
Ca atare, odată cu „vorbirea de-a gata”, câştigă, de fapt, „gândirea de-a gata”, solul
fertil pe care creşte vorba ineptă şi inexpresivă.
Nu doar capacitatea de expresie ni s-a clişeizat, constată autorul, ci şi gândirea. Dacă
nu cumva întreaga viaţă. Alături de telecomandă, calculatorul de buzunar şi GPS,
stereotipiile mentale sunt una dintre dovezile cele mai rezistente ale comodităţii. Preferăm
traseele cunoscute, scenariile facile, drumurile drepte, luminate puternic.
(Dana G. Ionescu, Clişeele noastre de toate zilele)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Ce tip de text este cel citat (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Precizează două
caracteristici ale tipului de text identificat.
b. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
c. Care este opinia lui Radu Paraschivescu despre degradarea limbajului?
2. Care este opinia ta despre impactul limbajului clişeizat, folosit de mass-media, asupra
limbajului şi a gândirii tale? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.
Bilet nr. 19
Componenta de bază a celor mai multe emisiuni care se pot vedea la posturile noastre
de televiziune este vacarmul. Un vacarm golit de sens, care produce baloane de săpun. S-ar
părea că trăim într-o lume total isterică, iar posturile TV îşi fac „datoria” să reflecte această
realitate. Emisiunile de divertisment sunt gălăgioase şi agresive, la talk-show-uri oamenii se
sforţează să vorbească tot mai tare, să-şi acopere interlocutorii, emisiunile de ştiri ne fac un
rezumat al tuturor violenţelor posibile. Totul este strident şi totodată fals, ca o goarnă spartă
[...] Într-o lume care-şi exhibă anormalitatea, aberaţia, „senzaţionalul”, zonele în care
întâlneşti atitudini şi discursuri normale nu pot fi decât adevărate oaze. Oaze care să te ajute
să rezişti în toată nebunia.
Una dintre acestea este emisiune Garantat 100% realizată de Cătălin Ştefănescu, la
TVR1. Marele merit al acestei emisiuni e că a găsit o formulă în care să se vorbească despre
cultură în mod absolut firesc.
(Cezar Paul-Bădescu, O oază de normalitate)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
b. Ce tip de text este acesta? Motivează-ţi răspunsul.
c. Care este atitudinea autorului faţă de „vacarmul” din emisiunile de televiziune?
2. Care este opinia ta despre „cultura” promovată de emisiunile de televiziune? Susţine, cu
argumente, opinia prezentată.
Bilet nr. 20
Românii aleg varianta unui spectacol cultural în detrimentul vacanţelor sau emisiunilor
TV, tot mai slabe calitativ. Chiar dacă preţul biletelor la teatru, operă, operetă sau concerte,
variază de la 12 la 55 de lei, ajungând, uneori, chiar la 550 lei, cum s-a întâmplat în cazul
recentului concert de la Sala Palatului, Masters of Jazz, consumatorii de spectacole nu se
uită la bani când vine vorba de calitate. [...]
„Mare parte din mass-media îşi continuă, din păcate, procesul de manelizare
galopantă” - este de părere Eugenia Minescu, secretar artistic al Teatrului Naţional de
Operetă „Ion Dacian”.
O părere similară are şi Mirela Năstăsache, secretar literar la Teatrul Mic, care,
încercând să răspundă unei întrebări generice, şi anume: „De ce anume vin oamenii la
teatru?”, ne-a declarat că „interesul spectatorilor pentru actul artistic, în plină criză, este
întărit, pe de o parte, de nevoia unui contact real, de iluzia unei poveşti frumoase care să-i
îndemne la reflecţie şi emoţie, şi nu în ultimul rând, de sentimentul aproape reflex de a fugi,
fie şi pentru câteva ore, din faţa unei realităţi cotidiene, sociale, politice, din ce în ce mai
urâte”.
(Sabin Dăniţă, Olivia Tulbure, Cosmin Turcu, Spectatorii români stau la coadă la
cultură)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cui i s-ar putea adresa textul dat?
b. Cărui stil funcţional îi aparţine textul? Susţine argumentat răspunsul.
c. Care este opinia autorilor despre preferinţa românilor pentru spectacolele culturale?
2. Care este opinia ta despre importanţa artei în viaţa omului? Susţine, cu argumente, opinia
prezentată.
Bilet nr. 21
– Aţi descris adineaori o situaţie de mediocritate, în care privitorul trebuie să
ajungă safe dincolo, fără să-i creezi nicio problemă.
– Asta e adevărat. Cam asta se întâmplă în teatrul american. Dar nu numai în teatrul
american. Am impresia că peste tot în lume nu se întâmplă mai nimic în teatru. Dacă privim
ce se întâmplă în lumea filmului, şi să luăm exemplul renaşterii filmului românesc, al
generaţiei tinere, care spune nişte lucruri destul de puternice, care nu sunt neapărat
confortabile, nu sunt neapărat safe, vedem prin comparaţie că în teatru e o stagnare. […]
Printre noi, „meseriaşii”, se simte o stare de angoasă, de semidisperare, văzând că filmul a
luat-o înainte. Încercăm să copiem, să aducem mijloacele filmului în teatru. Dar teatrul este o
artă foarte fragilă, care de mii de ani nu a imitat nimic altceva decât esenţa vieţii. Prin
tentative de a moderniza cu elemente noi, tehnici multimedia, arta teatrului slăbeşte şi mai
mult. Acest mix populist de toate pentru toţi tulbură acel dialog unic, intim, direct, de la om la
om. Este o criză a teatrului în general şi un fel de încercare de a imita ceea ce fac alţii în alte
medii, care însă nu va duce nicăieri.
(Criza teatrului, dialog între regizorul Andrei Şerban şi Rodica Palade)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Ce tip de text este acesta (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Argumentează-ţi
răspunsul.
b. Cine este emiţătorul mesajului? Precizează perspectiva şi intenţiile autorului în textul de
mai sus.
c. În ce anume constă criza teatrului, în viziunea celui intervievat?
2. Expune-ţi opinia cu privire la diferenţa dintre film şi teatru şi argumentează preferinţa
personală pentru una dintre cele două forme de spectacol.
Bilet nr. 22
Medicii nutriţionişti spun că nucile reprezintă un aliment bogat în proteine şi vitamine
esenţiale organismului. Vitamina A şi vitamina E se găsesc din belşug în acest fruct. În plus,
potrivit specialiştilor, nucile au un conţinut ridicat de minerale, precum fosfor şi potasiu, fibre,
dar mai ales acizi graşi omega 3, necesari pentru buna funcţionare a creierului [...].
Nutriţioniştii spun că o linguriţă de nuci pisate pe zi, mâncate, de preferat, de dimineaţă,
asigură necesarul de energie şi vitamine, iar în plus această porţie este suficientă ca aport
caloric. Atenţie însă, nucile au un conţinut caloric destul de ridicat, astfel că specialiştii
recomandă să nu facem abuz, mai ales când suntem la dietă.
Acest fruct reprezintă o excelentă sursă de acizi graşi esenţiali, pe care, altfel, corpul
nu îi poate produce în mod natural şi de care are nevoie. Medicii le recomandă persoanelor
care suferă de afecţiuni cardiovasculare, astm şi artrită. De asemenea, datorită conţinutului
de acizi monosaturaţi, care au efecte favorabile asupra nivelului de colesterol din sânge,
nucile sunt indicate în cazul dietei persoanelor care suferă de diabet.
(www.gandul.info/sănătate-food-drink)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat.
a. Ce tip de text este acesta (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Argumentează-ţi
răspunsul.
b. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
c. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
2. Care este opinia ta despre necesitatea unei alimentaţii sănătoase? Susţine, cu argumente
din text sau din experienţa personală, opinia exprimată.
Bilet nr. 23
Întrebare: Cum a fost perioada în care aţi citit la Cenaclul de Luni şi la Cenaclul Universitas?
Au existat momente în care critica a fost dură, în care v-aţi pierdut încrederea în
dumneavoastră?
Răspuns: La Cenaclul de Luni am citit o singură dată. Eram elevă la Braşov. [...] M-au lăudat
foarte tare cei de la cenaclu, deşi nu cred că meritam. [...] La Universitas am avut parte de
primiri bune. O singură dată, când am citit o poezie, Plicty, care conţinea şi un fel de
„anchetă” despre plictiseală, au strâmbat din nas că stric poezia, că asta nu mai e poezie.
[...] Pentru mine, poezia însemna mesaj emoţionant. Direct, simplu, fără „figuri de stil”. [...]
Cel mai mult m-am bucurat de aprecierile celor care se adunau la Junimea, cenaclul de
proză condus de Ov. S. Crohmălniceanu. [...] I-am fost recunoscătoare când m-a susţinut
pentru un premiu de debut la Uniune, imediat după 1990. [...]
Dar, revenind la întrebare: singura persoană care m-ar putea face – şi mă face – să-mi
pierd încrederea în mine sunt chiar eu. Nu mi-e deloc uşor. De aceea am nevoie şi acum
(poate mai mult ca oricând) de încurajările altora, pentru că port cu mine descurajatorul de
serviciu (care, între timp, s-a profesionalizat, are o teribilă eficienţă!).
(Interviu cu Simona Popescu, realizat de Andra Rotaru, Spontaneitate şi rigoare)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Ce tip de text este acesta (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Argumentează-ţi
răspunsul.
b. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
c. Care este opinia Simonei Popescu despre încrederea în sine?
2. Care este opinia ta despre importanţa încurajărilor primite de la ceilalţi? Susţine, cu
argumente, opinia prezentată.
Bilet nr. 24
Învăţaţii, care scriu istoria popoarelor, sunt de două feluri: unii, care din copilărie şi
până la bătrâneţe au trăit tot între cărţi, iar alţii, care au trăit şi viaţa cea de toate zilele, cu
luptele, necazurile, urâţeniile şi frumuseţile ei, cunoscând în carne şi oase oameni vii de
toate felurile. Istoria scrisă de învăţaţii cărţilor e foarte bogată şi meşteşugită în înşirarea
faptelor omeneşti şi mai întotdeauna crede că poate da, fără frică şi fără îndoire de sine,
pricinile şi urmările acelor fapte, aşa că avem răspunsuri limpezi la toate întrebările ce
trebuie să le punem atunci când privim tainica întreţesere a patimilor şi gândurilor omeneşti,
singuratice ori de-ale mulţimilor, alcătuind vălmăşugul istoriei popoarelor.
Dimpotrivă, învăţaţii care, alăturea de cărţi, cunosc şi viaţa cea de toate zilele, se tem
să dea prea repede răspunsuri asupra legăturii şi pricinilor faptelor omeneşti; de multe ori ei
mărturisesc neputinţa lor de a lămuri de ce s-a întâmplat cutare război, ori s-a ivit cutare
mare meşter de icoane frumoase şi de case măreţe, ori de biserici cu totul noi faţă de cele
de dinainte, şi se mulţumesc numai să spună cum a fost, şi nu şi de ce a fost aşa şi nu altfel.
(Vasile Pârvan, Începuturile vieţii romane la gurile Dunării)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de
comunicare din textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în
textul dat?
c. Care sunt, în viziunea lui Vasile Pârvan, cele două categorii de istorici şi care
sunt diferenţele dintre aceştia?
2. Care este opinia ta despre oamenii pasionaţi de istorie? Susţine, cu argumente,
opinia prezentată.
Bilet nr. 25
Art. 1 În relaţiile sale cu restul comunităţii internaţionale, Uniunea îşi afirmă şi
promovează valorile şi interesele şi contribuie la protecţia cetăţenilor săi. Aceasta contribuie
la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea şi respectul reciproc între
popoare, comerţul liber şi echitabil, eliminarea sărăciei şi protecţia drepturilor omului şi, în
special, a drepturilor copilului, precum şi la respectarea strictă şi dezvoltarea dreptului
internaţional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite […].
Art. 2 – (1) Uniunea oferă cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie,
fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor […].
(5) Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei,
egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor
persoanelor care aparţin minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o
societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi
egalitate între femei şi bărbaţi […].
(Tratatul de la Lisabona)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Ce tip de text este acesta (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Motivează-ţi
răspunsul.
b. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
c. Care sunt valorile fundamentale pe care le promovează Uniunea Europeană?
2. Care dintre prevederile Tratatului de la Lisabona consideri că te afectează în mod
direct? Susţine, cu argumente din text sau din cultura ta generală, justeţea acestei prevederi.
Bilet nr. 26
Fenomen real al ultimului deceniu şi jumătate, criza lecturii a devenit motiv de
îngrijorare pentru toţi cei preocupaţi de destinul cărţii, de la autori, editori, până la librari.
Conform studiului realizat de Gfk România, aproape o treime dintre repondenţi nu citeşte
niciodată cărţi, în timp ce în mediul rural ponderea acestora ajunge la 50%. Încă o treime
citeşte cărţi numai de câteva ori pe an sau mai rar, iar treimea rămasă citeşte cel puţin o
dată pe lună. [...] Din punctul de vedere al frecvenţei cu care sunt citite, cele mai populare
cărţi sunt cele de literatură/ beletristică, cele cu informaţii specifice dintr-un anumit domeniu
(titluri de specialitate) şi cărţile legate de hobby-uri. Un interes mai moderat este înregistrat
pentru cărţile SF, cele de psihologie, de autoeducare şi volumele de memorii, jurnale,
biografii, în timp ce segmentul acelora care au citit în ultimele trei luni cărţi de eseistică,
filosofie sau politică este foarte restrâns.
(Adriana Vasiliu, Românii citesc din ce în ce mai puţine cărţi)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Care este scopul comunicării în textul citat?
b. Cui i s-ar putea adresa textul? Motivează-ţi răspunsul.
c. Ce înţelege autoarea prin criza lecturii, conform informaţiilor din text?
2. Care este opinia ta despre rolul lecturii în formarea unui tânăr? Susţine, cu argumente,
opinia prezentată.
Bilet nr. 27
Cu poporul român s-a petrecut un fapt extraordinar: o tragedie a constituit începutul
unui nou destin pentru el. Când legiunile împăratului Traian zdrobesc armatele lui Decebal,
viteazul rege împreună cu căpeteniile lui se sinucid. După toate încheierile tragediilor, ne-am
fi aşteptat ca acest zguduitor final să fie sfârşitul unui neam şi al unei istorii. Cu distrugerea
Troiei s-au încheiat istoria şi existenţa unui popor, cu distrugerea Cartaginei s-au terminat şi
o istorie, şi un destin, fiindcă nu au mai existat cartaginezi; cu distrugerea Sarmizegetusei
însă s-a facut numai o cotitură în destinul unui popor, care pune un nou început în istoria lui.
Faptul acesta excepţional se datoreşte mai multor factori, dintre care unul este dat sigur de
vitalitatea şi puterea psihică şi biologică a geto-dacilor, şi un altul este omologia a două
seminţii. Românii sunt şi romani: orientările lor cardinale sunt dominate de umbra marelui
împărat roman [...]. Dar, în acelaşi timp, figurile cele mai specifice locale sunt dacice, şi
uneori ai impresia că au coborât direct de pe columna lui Traian.
(Anton Dumitriu, Eseuri)
[Citeşte cu voce tare textul]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Ce tip de text este acesta (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Argumentează-ţi
răspunsul.
b. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
c. Care sunt factorii ce transformă distrugerea cetăţii Sarmizegetusa într-un nou început?
2. Exprimă-ţi opinia despre originea poporului român, folosind idei din textul dat şi/ sau din
cultura ta generală.
Biletul 28
Şi-ai să mă uiţi –
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit –
Că şi uitarea e scrisă-n legile omeneşti.
.......................................................................
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.
Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu –
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine –
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!
(Ion Minulescu,Trei lacrimi reci de călătoare)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Ce tip de text este acesta? Argumentează-ţi răspunsul.
b. Cine ar putea fi receptorul textului dat?
c. Ce elemente importante de conţinut identifici în textul dat?
2. Care este opinia ta despre rolul poeziei în viaţa unui om? Susţine, cu argumente, opinia
prezentată.
Bilet nr. 29
Teoretic, titlul jurnalistic este un construct a cărui formă concretă de reprezentare
trebuie să respecte regulile codificate în lucrările descriptive şi normative de specialitate.
Regula esenţială de bună formare a titlului presupune adecvarea acestuia la competenţa de
lectură a cititorului mediu: în consecinţă, sunt recomandabile titlurile concise, simple ca
structură lexico-gramaticală, eliberate de preţiozitate şi opulenţă figurativă şi mai ales fără a
fi ambiguă. În practică, publicistica românească actuală întreţine şi supralicitează retorica
titlului spectaculos şi şocant, fondat pe multiple artificii lexico-semantice, gramaticale şi
figurative. Este o tendinţă care susţine ipoteza că decizia sau opţiunea receptorului de a citi
sau de a nu citi un anumit articol depinde, în mare măsură, de forţa persuasivă a acestui
element paratextual; de aici şi impresia că operaţia de titrare a devenit o manevră discursivă
de bază, oscilând între tehnică şi artă (cu rezultate pozitive sau discutabile).
(text adaptat după Maria Cvasnîi Cătănescu, Retorică publicistică:
de la paratext la text)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Ce tip de text este acesta?Motivează-ţi răspunsul.
b. Cui s-ar putea adresa textul dat? Justifică-ţi opţiunea.
c. Care este opinia autoarei despre alcătuirea titlului unui text jurnalistic?
2. Care este opinia ta despre titlurile textelor jurnalistice (dă exemple de titluri de articole din
reviste, ziare; ai în vedere şi numele emisiunilor radio-tv preferate)? Susţine, cu argumente,
opinia prezentată.
Bilet nr. 30
Despre adevărata singurătate nu vorbim decât în şoaptă. Nu putem ţine conferinţe
publice despre ea. De altfel, ce mai înseamnă o singurătate trâmbiţată? Nu voi recunoaşte
decât în faţa mea că sunt singur. Şi uneori prefer să mi-o ascund şi mie. Sunt destui cei care
şi-au făcut o profesie din a studia şi a descrie raporturile lor cu singurătatea devenind, dacă
nu amanţii ei, preoţii ei; sau cei care se duc în deşert pentru a striga „Iată cât sunt de
singur!”, ca şi cum ar merita elogii pentru singurătatea lor. […]
Am cerut oare prea mult de la viaţă? I-am cerut puţine lucruri şi toate fireşti. Şi poate
e prea devreme să fac acum bilanţul. Pe talgerul unde inima mea sângerează sunt două
morminte, cărţi amânate şi o singurătate lacomă de lumină. Şi totuşi vârsta şi viaţa m-au
învăţat unele lucruri. […] Avem nevoie să ne mărturisim cuiva. Avem nevoie de cineva să ne
iubească şi, mai ales, de cineva pe care să iubim. Poate că marea noastră problemă nu e să
fim fericiţi, ci să fim mai puţin singuri. Sau poate că e tocmai aceasta marea problemă a
fericirii, să fim mai puţin singuri.
(Octavian Paler, Scrisori imaginare)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cui i s-ar putea adresa textul?
b. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
c. Care este relaţia dintre singurătate şi fericire, aşa cum este reflectată în textul dat?
2. Care este opinia ta despre singurătate? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.
Bilet nr. 31
Sunt peste douăzeci de ani de-atunci. Locuiam într-o casă unde trăsese în gazdă un
actor, vara director de teatru în provincie. Stagiunea migrării actorilor se sfârşise: era toamnă
şi aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor.
Văzându-mă că citeam întruna, actorul îmi zise cu un fel de mândrie:
−Îţi place să te ocupi cu literatura… Am şi eu un băiat în trupă care citeşte mult; este
foarte învăţat, ştie nemţeşte şi are mare talent: face poezii; ne-a făcut câteva cuplete
minunate. Eu crez că ţi-ar face plăcere să-l cunoşti. […]
Seara trebuia să vie la directorul lui – astfel puteam să-l văz. Eram foarte curios să-l
cunosc. Nu ştiu pentru ce, îmi închipuiam pe tânărul aventurar ca pe o fiinţă extraordinară,
un erou, un viitor om mare. […]
Tânărul sosi. Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre; o
frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva
este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. […]
−Mă recomand, Mihail Eminescu.
Aşa l-am cunoscut eu.
(text adaptat după Ion Luca Caragiale, În Nirvana*)
*nirvana – s.f. (În religia budistă, în filosofia indiană etc.) Stare de fericire realizată prin
eliberarea de grijile vieţii, de suferinţe şi prin contopirea sufletului individual cu esenţa divină,
cu ajutorul contemplaţiei şi al ascezei.
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cine este emiţătorul mesajului? Precizează perspectiva şi intenţiile autorului în textul de
mai sus.
b. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
c. Portretul tânărului Eminescu, schiţat de Caragiale, coincide cu propria ta reprezentare
despre poet? Motivează-ţi afirmaţia.
2. Care este opinia ta despre profesia de actor? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.
Bilet nr. 32
... se uită spre grădină printre draperiile mov de tul. [...] Se gândea din nou la Sahara.
Pentru ea, deşertul era cernut din făină de înger, din licorile de smarald ale mugurilor
de pin, era comestibil şi otrăvit, era de urât şi de adorat, întocmai ca o iubire.
Ea visa că Sahara e un limb al rătăcitorilor, în care culorile se preling în jar.
Intuia că acolo se duc toate dorinţele care nu se mai împlinesc şi scot sâmburi de
diamant.
Gândea că în deşert se va întâlni cu setea şi cu foamea, cu mirosul de pământ ud şi
cu fluturii carnivori despre care auzise că zboară noaptea în jurul vracilor. Că se va întâlni cu
inima ei, făcută din boabe rumene de cafea şi cu miezul de pâine [...], cu tristeţile viitoare,
încă adolescente, şi cu aţa mătăniilor de jad care fuseseră întâmplările netrăite.
În secret, aştepta să se întâlnească pe sine, fetiţă, şi pe tatăl ei dispărut, cel de
dinainte de-a fi copil, pe când nu era decât o voce în încâlceala de vise a mamei lui.
[...] Toate astea erau doar urme ale fricilor prin care se legase de Africa, pentru o
lume ce n-avea alt ţel decât să plutească liber.
(text adaptat după Daniela Zecca, Istoria romanţată a unui safari)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cine este emiţătorul mesajului? Precizează perspectiva acestuia asupra deşertului.
b. Cum este evocată Africa în text?
c. Ce tip de text este acesta? Argumentează-ţi răspunsul.
2. Care sunt, în opinia ta, elementele de atractivitate ale peisajului deşertic? Susţine, cu
argumente, opinia prezentată.
Bilet nr. 33
A te juca înseamnă a lua în serios chiar şi acele lucruri pe care unii oameni refuză să
le socotească ca atare. Jocul e departe de a fi negarea seriosului. S-ar putea mai degrabă
spune că e oarecum o generalizare a sentimentului seriozităţii. Jocul nu-i o atitudine frivolă,
ci una deosebit de gravă. Acela care nu are în minte cuta pe care o face fruntea încruntată a
copilului care se joacă dovedeşte că, fiind copil, nu s-a jucat niciodată. Nu-mi pot închipui o
altă definiţie a copilăriei decât aceasta: a fi copil înseamnă a lua în serios absolut tot, tot ce
există pe pământ. Şi dacă ne gândim că nimic nu e mai profund decât un entuziasm de copil,
că nimic nu e mai sumbru ca o deznădejde de copil, nu va mai părea un paradox să spunem
că cei mai serioşi oameni din lume sunt copiii. Este oare seriozitatea o chestiune de atitudine
ori una de rezultate? Eşti serios fiindcă reuşeşti sau pentru că te porţi într-un anumit fel, chiar
dacă nu reuşeşti? Să nu uităm un lucru: seriozitatea e o virtute. Or, în morală, insuccesul
poate fi adesea un merit.
(D.I.Suchianu, Despre tinereţe)
[Citeşte cu voce tare textul]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Care este tema textului? Motivează-ţi răspunsul.
b. Care este opinia autorului despre acţiunea de a se juca?
c. Ce elemente importante de conţinut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
2. Ce semnifică pentru tine etapa copilăriei? Susţine, cu argumente din text sau din
experienţa personală, opinia prezentată.
Bilet nr. 34
Există cert, o formulă etnică, o formulă a sufletului românesc. Este un produs al
timpului şi al împrejurărilor de tot soiul. Obiceiuri, tradiţii, costum, muzică şi chiar o bună
parte din vocabular nu sunt decât manifestări exterioare ale acestui tot psiho-social. Ele
urmează legile etnice şi sociale, cum le-a urmat timp de aproape două mii de ani, chiar fără
apostoli tradiţionalişti. Calităţile de sentiment, voinţă, sensibilitate şi inteligenţă sunt cele care
ne deosebesc de bulgari, de sârbi sau de unguri, mai mult decât folclorul.
Ni se va răspunde poate că tocmai faptul că poporul nostru şi-a păstrat tradiţiile,
folclorul, a contribuit la rezistenţa lui pe aceste meleaguri. (Deşi poate că ar fi de obiectat că
a împrumutat destul din toate părţile.) Adevărul e că şi-a păstrat tradiţiile, că a rezistat – şi e
cum nu se poate mai logic să fie – tocmai [....] din cauza prestigiului pe care l-a exercitat
acest suflet asupra celorlalte neamuri cu care venea în atingere.
(Camil Petrescu, Sufletul naţional. Analiza descriptivă a termenului)
[Citeşte cu voce tare textul]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat:
a. Cui se adresează textul?
b. Ce tip de text este acesta (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Motivează-ţi
răspunsul.
c. Care este opinia lui Camil Petrescu despre sufletul românesc?
2. Care este părerea ta despre tradiţie şi modernitate în epoca actuală? Susţine, cu
argumente, opinia exprimată.
Bilet nr. 35
Se crapă de ziuă. Negurile Dunării împiedică vederea valurilor. Privirile ostenesc căutând
în deşert un punct de sprijin dincolo de zările apei, - pare c-am pluti în largul mării. Dar iată
că dinspre răsărit un ţanc se aprinde, şi-n juru-i se desface-un rotocol de lumină alburie.
Ceaţa se rupe-n pale argintii. Încet, de o parte şi de alta, se dezvălesc malurile plecate sub
păduri de sălcii. Stolurile de raţe sălbatice îşi fâlfâie aripile greoaie pe deasupra apei. Un
brâu de oţel, sclipitor în bătaia soarelui, taie lanurile din stânga. Este Jiul, copilul zburdalnic
al munţilor, care-şi goneşte undele limpezi peste şesurile Olteniei… Razele soarelui bat
pieziş, împrăştiind solzi de aur pe-ncreţiturile apei.
(Al.Vlahuţă, România pitorească)
[Citeşte cu voce tare textul]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din
textul dat :
a. Cui se adresează textul?
b. Ce tip de text este acesta (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Motivează-ţi
răspunsul.
c. Care este momentul temporal descris de Alexandru Vlahuţă?
2. Care este opinia ta despre legătura dintre om şi natură? Susţine, cu argumente, opinia
exprimată.
