Aparuta intr-o perioada dificila pentru publicatiile autohtone,revista Dacia Literara a simbolizat un nou inceput pentru literatura romana, reprezentand o noutate a presei. Intr-o perioada in care putinele publicatii existente prezentau preponderent fapte politice, Dacia Literara a fost pata de culoare din presa romaneasca.
Toate acestea se regasesc in articolul-program al revistei, semnat de Mihail Kogalniceanu in calitate de editor raspunzator. Avand primul numar la 30 ianuarie 1840, revista marcheaza un punct de cotitura in literatura romaneasca.
In Introductie ,articolul prezinta realitatile vremii in privinta publicatiilor nationale.Sunt mentionate circumstantele politice anterioare ce au impiedicat dezvoltarea presei pana la momentul respectiv. Acesta aduce in discutie si celelalte ziare nationale, Curierul Romanesc(1829, Ion Heliade Radulescu) ,Albina Romaneasca (1829, Gh Asachi) si Foaia Inimii(1838, George Baritiu). Acestea ,,au mai mult sau mai putin o colora locala” si includ prea multa politica fara sa puna accentul necesar pe literatura.
Astfel, Dacia Literara este prima revista care se angajeaza sa publice doar lucrari literare si din toate zonele tarii ,realizandu-se o unificare a romanilor in plan literar.Se va cere, de asemenea, si originalitate in creatiile publicate ( ,, fiestecarele cu ideile sale,cu limba sa, cu chipul sau”),astfel promovandu-se cultura nationala si eliminandu-se treptat puternica influenta a operelor straine.
Sunt mentionate minusuri ale literaturii vremii, cum ar fi lipsa originalitatii in operele literare, care deja sunt putine ca numar, dar si multitudinea traducerilor incorecte. Traducerile sunt admise doar daca sunt corect realizate. Kogalniceanu subliniaza si ca ,,Traductiile nu fac insa o literatura”.Mai este specificat si faptul ca revista va evita pe cat posibil scandalurile: ,, Iubitori ai pacei,nu vom primi nici in foaia noastra discutii ce ar pute sa se schimbe in vrajbe.”
Mihail Kogalniceanu anunta si intentia revistei de a-si exprima parerea asupra respectivelor opere, asftel anticipand critica de mai tarziu:,,Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana”.
Obiectivul revistei este si de a oferi tarii ,,o limba si o literatura nationala”.
Mai apoi sunt ilustrate marile teme romantice : istoria, natura si obiceiurile romanesti,care ar trebui sa slujeasca autorilor drept surse de inspiratie : ,,Istoria noastra are destule fapte eroice,frumoasele noastre tari sunt destul de mari,obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si noi sujeturi de scris,fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii.”Tocmai de aceea revista a fost considerata ,,manifestul romantismului romanesc”.
La finalul articolului sunt precizate rubricile ce vor exista in revista, articole originale, compunerile originale,critica noilor aparitii si Telegraful Daciei, care va include stiri,informatii,noutati etc.
Multi dintre scriitorii ulteriori au urmat sfaturile date de Kogalniceanu in articolul program,ei inspirandu-se fie din istoria nationala,fie din frumusetile naturii.Astfel de exemple sunt Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi.
(se va prezenta aici opera pasoptista aleasa!)
Concluzii:
Odata cu articolul-program al lui Kogalniceanu, un nou punct de vedere asupra literaturii a aparut. Multi dintre scriitorii vremii s-au decis sa urmeze sfaturile oferite in acel articol,drept dovada operele a doi mari poeti ai literaturii romane,Grigore Alexandrescu si Vasile Alecsandri si afirmarea creatorului nuvelei istorice romanesti, Costache Negruzzi.
In opinia mea,Dacia Literara a fost publicatia care a redresat literatura romana si care a oferit impulsul necesar pentru dezvoltarea unei adevarate literaturi nationale, deschizand calea junimismului maiorescian si a perioadei marilor clasici.
