Originea si evolutia limbii romane
I . Limba romana –limba romanica
In Istoria Limbii Romane, Alexandru Rosetti definea limba romana ca fiind ‘’limba latina populara (sau vulgara) , vorbita neintrerupt in partile de rasarit ale Imperiului Roman’’.Definitia pune in evidenta originea latina a limbii romane si provenienta limbii romane din latina populara , care are niste particularitati distincte fata de latina culta , literara.Definitia data de Al.Rosetti evidentiaza , de asemenea , continuitatea existentei limbii si a poporului roman in locul de formare-partea de rasarit a Imperiului Roman,
ceea ce duce si la gruparea limbii romane in cadrul limbii romanice din grupa orientala.
II . Formarea limbii romane
Limba romana s-a format in sec I din mileniul I dupa cele 2 razboaie daco-romane (101-102;105-106) , cand, dacii fiind infranti , Dacia
Acest proces se desfasoara simultan si dureaza aproximativ 150-200 de ani.Mai intai se manifesta fenomenul bilingvsmului.Se utilizeaza simultan atat limba autohtona (de substrat) , daco-geta , cat si limba cuceritorilor , care este limba oficiala.Treptat, limba autohtona cedeaza locul limbii latine populare , care se transforma cu timpul in limba romana , o limba romanica la fel cu celelalte limbii romanice aparute pe fundamentul limbii latine.
Din limba autohtona au ramas aprox 150 de cuvinte descoperite prin comparatie cu limba albaneza ,acestea formand o mostenire a limbii trace : abur , brad , brazda , mos , vatra etc, precum si unele denumiri toponimice : Arges , Jiu , Cris , Siret.
III . Demonstrarea caracterului latin al limbii romane
Limba romana face parte din grupul limbilor romanice , alaturi de: catalana , dalmata , franceza , italiana , portugheza , provensala , reto-romana , sarda , spaniola.
Demonstrarea caracterului latin al limbii romane se poate face prin metoda comparativ istorica.Aplicand aceasta metoda se constata ca sistemul fonetic , structura gramaticala a limbii romane , sintaxa si nucleul cel mai important al vocabularului sunt de provenienta latina
1.sistemul fonetico-fonologic este cel mostenit din latina populara cu unele modificari , astfel se remarca faptul ca din latina in romana s-au produs urmatoarele modificari :
-inchiderea vocalei ‘’a’’ atunci cand este urmata de consoanele ‘’m’’ sau ‘’n’’
ex : campus > camp
canto > cant
-‘’o’’ accentuat s-a diftongat
ex : florem > floare
solem > soare
-caderea consoanelor finale
-inchiderea vocalei ‘’l’’ + cons ‘’m’’/’’n’’
ex : dentem > dinte
-caderea lui ‘’h’’ initial
ex : homo > om
habeo > (a) avea
-‘’b’’ intervocalic s-a elidat
ex : sebum > seu
-‘’cs’’ > ‘’ps’’, « ct » - « «pt »
ex : cocsa > coapsa, lactem -lapte
2.Structura gramaticala a limbii romane e mostenita aproape integral din cea a latinei populare , dar in general gramatica limbii romane populare fiind mai simpla , romana a dus mai departe acest proces de simplitate a structurii gramaticale
Sub aspect gramatical, structura limbii romane este cea mai apropiata de cea a latinei populare fata de toate limbile romanice.Acest lucru este explicabil prin faptul ca legatura dintre romani si Roma a fost rupta mai din timp decat in cazul celorlalte popoare romanice.
Astfel, in domeniul verbului s-au mostenit din latina cele 7 moduri la care romana a adaugat conditional-optativul.
In latina erau 3 timpuri (imperfect , perfectul si mai mult ca perfectul) iar in romana s-a adaugat si perfectul compus.
S-au mostenit de asemenea cele 4 conjugari din latina :
-canto-are ; (a) canta (I)
-video-ere ; (a) vedea (II)
-faco-ere ; (a) face (III)
-audio-ire ; (a) auzi (IV)
In ceea ce priveste substantivul, a mostenit declinarile lor.In latina
Am mostenit toate cele 5 cazuri din latina , cu exceptia “Ablativului”.Marea varietate a pronumelor din romana isi are originea tot in latina ;astfel ,ego , mei , mihi , me > eu , mie , ma , mi.
Numeralul este mostenit integral din latina cu exceptia numeralului 100.
Adverbele si adjectivele sunt multe dintre ele mostenite din latina , ca si cea mai mare parte a prepozitiilor si conjunctiilor.
3.Sintaxa limbii romane a mostenit caracterul mai liber al sintaxei al latine populare;astfel, in latina culta predicatul era la sfarsitul propozitiei , iar propozitia principala la sfarsitul frazei , in timp ce in romana predicatul poate ocupa orice loc iar ordinea propozitiilor este mai libera.
4.Vocabularul fundamental al limbii romane este in proportie de 65 % de origine latina.Ca dovada , denumirea partilor corpului omenesc sunt de origine latina, cu exceptia cuvintelor : pleoapa , obraz , glezna (limba slava).
Denumirea obiectelor uzuale (casa , masa , pat) , actiuni fundamentale ( a manca , a dormi , a inghiti , a mesteca , a muri ) , denumirile gradelor de rudenie (mama , tata , frate , sora) sunt latinesti.
IV . Evolutia limbii romane
Momentele importante ale evolutiei limbii romane au fost :
Ø procesul de formare a limbii romane se incheie sec VI-VII, rezultand romana comuna ;
Ø in sec XIV-XV are loc desprinderea dialectelor limbii romane : aromana , meglenoromana , istroromana , dacoromana ;
Ø limba romana este influentata in perioada veche de urmatoarele limbi: slavona, turca, maghiara, germana, neogreaca
Ø in 1521 (sec alXVI-lea) apare primul document cunoscut scris in limba romana, Scrisoarea lui Neacsu de la Campulung.
Ø tot in sec al XVI-lea se scriu primele carti in limba romana – texte maramuresene;
Ø Primele tiparituri in limba romana dateaza din a 2 a jumatate a sec al XVI-lea , fiind editate de catre diaconul Coresi, ce tipareste 11 articole religioase in limba slava si 9 carti in limba romana.Tipariturile sale constitue dupa unii lingvisti romani inceputurile limbii romane literare deoarece diaconul , originar din Targoviste utilizeaza limba din aceasta zona care a devenit baza limbii romane literare.
Ø Sec al XVII-lea are o deosebita importanta in evolutia limbii romane literare pentru ca se inmulteste tiparirea de carti religoase in limba romana.
Cele mai importante astfel de tiparituri sunt Cazania (1643)-Varlaanm , Noul Testament de la Balgrad(1648)-Simion Stefan , Psaltirea in versuri (1673)-Dosoftei , Biblia de la Bucuresti (1688) , Didahiile lui Antim Ivireanul.
Prin ele, treptat , limba romana evolueaza , isi imbogateste vocabularul , se nuanteaza.In aceste tiparituri gasim inceputurile stilului beletristic , astfel in Psaltirea lui Dosoftei apar primele imagini poetice , figuri de stil , comparatii artistice.Prin Didahiile lui Antim Ivireanul se pun bazele stilului oratoric.In Cazania lui Varlaam apar elemente ale stilului popolar narativ.In Predoslavia catre cititori a lui Simion Stefan este pusa problema latinitatii limbii romane si a unitatii ei.
Ø In sec XVII-XVIII apare istoriografia in limba romana odata cu marii cronicari Grigore Ureche , Miron Costin , Ion Neculce.
Ø In ultimele 3 decenii ale sec al XVIII-lea , odata cu aparitia Scolii Ardelene , incepe procesul de modernizare a vocabularului prin introducerea de neologisme de origine franceza sau din latina culta.
Ø Modernizarea vocabularului a limbii romane are loc in sec al XIX lea , dupa Unirea din 1859 , cand in limba noastra patrunde un numar mare de neologisme de origine romanica , datorita carora se produce un proces de reromanizare a limbii romane si de modernizare a vocabularului.
O contributie importanta la formarea limbii romane literare apartine pasoptistilor , iar stabilizarea limbii romane literare in tiparele ei actuale se produce prin opera marilor clasici : Mihai Eminescu , Ion Creanga , I.L.Caragiale , Ioan Slavici.
Ø Procesul de perfectionare a limbii romane continua si in sec al XX -lea , la imbogatirea masiva a limbii literare cu neologisme contribuind simbolistii si scriitorii interbelici , ce consolideaza procesul de modernizare a limbii inceput la jumatatea sec al XIX -lea.
Ø Influente neologice asupra limbii romane : franceza, latina culta, italiana, spaniola, rusa, germana, engleza.
