Aici, gasiti diverse poezii, inclusiv recitate!!! http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/stanescu.php
Neomodernismul nichitastanescian
Incepand cu 1960, lirica romaneasca abandoneaza subordonarea fata de politic revenind treptat la principiile estetice . In acest context apare o noua generatie de poeti ,ale caror versuri abordeaza o noua forma de modernism , in lipsa altor modele . Dintre acestia se pot mentiona nume remarcabile precum Nicolae Labis , Nichita Stanescu , Marin Sorescu .
Dupa Mihai Eminescu si Tudor Arghezi , Nichita Stanescu este al treilea inovator al limbajului poetic in literatura romana .
Etapele creatiei :
1) Prima etapa cuprinde volumele de tinerete ‘’ Sensul iubirii ‘’ si ‘’ O viziune a sentimentelor ‘’ . Versurile exprima exuberanta specifica adolescentei . Eul se afla in armonie cu sine si cu lumea,care devine treptat singura certitudine ; teme si motive folosite : trezirea din somn , lumina , rasaritul , zborul , transparenta .
2) A doua etapa: lirismul devine interiorizat si reflexiv : ‘’ Dreptul la timp ‘’ , ‘’ 11 Elegii ‘’ , ‘’ Oul si sfera ‘’ , ‘’ Rosu vertical ‘’ , ‘’ Necuvintele ‘’ , ‘’ In dulcele stil clasic ‘’. Constiinta lirica se scindeaza , timpul este perceput in mod dureros . Se creaza un cuplu simbolic creator – opera . Poetul incepe sa abordeze miturile, in versiuni originale . Eul incepe cautarea tragica a sinelui . Apare si tema necuvintelor considerate de poet ca unicul limbaj propriu creatiei lirice .
3) A treia etapa contine volumele ‘’ Maretia frigului ‘’ , ‘’ Epica magna ‘’ , ‘’ Operele imperfecte ‘’ , ‘’ Noduri si semne ‘’ . In aceasta etapa se poate vorbi despre afrimarea unei orientari lirice proprii (nichitastanescianismul) . Poezia devine profund metaforica si simbolica . Pentru poet, liricul este singura realitate acceptabila . Poezia nu se scrie cu cuvinte, ci cu sine insusi .
Trasaturi generale ale lirismului nichitastanescian :
- versuri care contrariaza permanent cititorul ;
- eul liric se afla intr-o permanenta confruntare cu sinele ganditor si creator ;
- poeticul este redefinit , luand nastere un nou limbaj liric , necuvintele ;
- poezia este singurul mod de cunoastere deplina a lumii si de participare la creatie ;
- sunt abordate toare marile teme ale liricii in viziune filozofica ;
- deseori ofera o perspectiva ironica , ludica a realului ;
- elementele abstracte sunt exprimate foarte concret , disparand limita dintre cele doua , astfel ca poezia are mai multe nivele de semnificatie ;
- limbajul liric este ambiguu pana la nefiresc si ermetic .
Lecţia despre cub
Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
Introducere: vezi mai sus
Cuprins:
Versurile deschid volumul ‘’ Operele imperfecte ‘’ aparut in 1979 si reprezinta o arta poetica deoarece pun accentul pe relatia dintre creator – opera si publicul receptor . Pe de alta parte, poezia este si o meditatie in stil neomodernist despre miracolul frumosului vazut ca forma de perfectiune . In acest sens poezia isi justifica pozitia initiala in cadrul volumului ,care are ca problematica esentiala drumul catre perfectiune . Nu intamplator, el se incheie in mod simetric cu ‘’ Lectia despre cerc ‘’ , o alta metafora a creatiei si receptarii absolutului prin arta .
Tema poeziei este conceptia despre perfectiunea artistica dintr-o dubla perspectiva , cea a creatorului ( poet ) si cea a publicului receptor . Totodata este prezenta si tema creatiei surprinsa in procesul realizarii ei . De asemenea, poetul abordeaza tema moderna a imperfectiunii in arta vazuta ca o replica la estetica uratului .
Titlul contine substantivul lectie , care alaturi de verbele impersonale din text ilustreaza un punct de vedere didactic prin care artistul considera ca poate sa dezvaluie celorlalti calea de urmat pentru atingerea perfectiunii . In acest fel, interesul autorului se concentreaza de la inceput pe creatie vazuta ca o relatie dintre creator si publicul sau ( lumea ) . Titlul mai contine si metafora centrala a poeziei cu valoare de simbol , cubul . Acesta este un corp geometric ce sugereaza perfectiunea, dar totodata si o creatie a omului , deci , imperfecta si artificiala . Prin el , poetul neomodernist surprinde paradoxul creatiei umane, perfecta si imperfecta totodata .
La nivelul versificatiei, cele 13 versuri formeaza o singura strofa care nu respecta regulile prozodiei clasice ( vers liber ) . Totusi, ritmul interior sustinut si prin repetitii da versurilor o muzicalitate aparte, ce transmite intensitatea actului creator .
Textul poetic este stucturat in 2 parti .
Ø Prima parte este formata din versurile 1-9 si exprima figurat, prin metafore, etapele muncii artistului in incercarea de a obtine desavarsirea . Dintre ‘’ gesturile ‘’ necesare crearii obiectului perfect fac parte : participarea organica la actul creatiei ( ‘’ se ciopleste cu o dalta de sange ‘’ ) , atingerea magica a creatiei cu vederea interioara a esentei lucrurilor ( ‘’ se lustruieste cu ochiul lui Homer ‘’ ) , transmiterea scanteii divine , iluminarii necesare operei de arta ( ‘’se razuieste cu raze ‘‘).
A doua etapa este manifestarea iubirii fata de creatie in toate formele ei , progresiv : iubirea creatorului fata de opera sa , iubirea celor din jur fata de aceasta dar si iubirea care inobileaza a infantei , care flateaza orgoliul artistului : ‘’ dupa aceea se saruta de nenumarate ori cubul / cu gura ta , cu gura altora / si mai ales cu gura infantei ‘’ .
Ø In partea a doua a poeziei, perspectiva se schimba total si surprinzator , fapt exprimat si prin adverbul
‘’ brusc ‘’ . Gestul sfaramarii unui colt al cubului exprima printr-o metafora faptul paradoxal ca perfectiunea creatiei poate fi perceputa numai prin imaginea imperfectiunii: “Dupa aceea se ia un ciocan/si brusc se sfarama un colt de-al cubului”.
Ø In ultimele 3 versuri , poetul ironizeaza viziunea majoritatii care , la unison, apreciaza artificialul , imperfectul multumindu-se doar sa viseze la perfectiune :”Toti, dar absolut toti, zice-vor: <- Ce cub perfect ar fi fost acesta,/de n-ar fi avut un colt sfaramat!>”
Repetitia pronumelui ‘’ toti ‘’ subliniaza antiteza dintre creator si ceilalti in ceea ce priveste receptarea creatiei .
Expresivitatea textului provine in primul rand din metaforizarea limbajului simplu . Imaginile artistice devin semnificative prin asocierea neobisnuita de cuvinte (a se da exemple diverse !)
In concluzie , in aceasta creatie de maturitate poetul modern Nichita Stanescu reuseste sa exprime foarte sugestiv problema creatiei artistului pe care o situeaza dilematic intre creator si publicul receptor .
Note
1. Concluzia se poate dezvolta in functie de cerinta eseului
2. Introducerea trebuie sa contina: referiri la autor, la etapele creatiei, integrarea poeziei in etapa corespunzatoare, eventual chiar sublinierea unor trasaturi ale lirismului nichitastanescian.
