duminică, 1 noiembrie 2009

SA DETALIEM (2)variante romana oral propuse de MECI

Varianta 1
„L-am văzut cum îşi curăţa pomii din livadă, începu Ştefan cu un zâmbet misterios. Stam pe
prispă şi-l observam. Atunci l-am înţeles. M-am convins că munca lui e de o altă calitate decât
muncile noastre. Eram pregătit, de altfel, pentru asta, continuă Ştefan după o scurtă pauză, pentru
că ceva din beatitudinea asta o cunoscusem şi eu, când pictam. Numai că, în cazul meu, nu era
vorba de o muncă responsabilă, cu un obiect precis, ca în cazul lui. El îşi curăţa pomii de omizi. Îl
observam şi-l simţeam cum era prezent în fiecare gest. În faţa pomului nu era distrat, nu se gândea
la nimic altceva. Dar ghiceam că pomul acela i se revela în totalitatea lui. Nu era un simplu obiect,
unul dintre o mie la fel cu el, aşa cum ni se arată nouă, majorităţii oamenilor. Lui, pomul acela, pe
care-l curăţa, îi revela, în acel moment, Universul întreg. Îl vedea în totalitatea lui: cu rădăcinile, cu
ramurile, cu frunzele şi paraziţii lui…”
(Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene)
[Citeşte textul cu voce tare]
1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
• Cui se adresează textul?
• Ce tip de text este acesta?
• Care este atitudinea lui Ştefan faţă de activitatea la care asistă ( curăţarea pomilor)?
2. Care este opinia ta despre atenţia acordată gesturilor pe care le implică o anumită
activitate? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

Varianta 2
„Cum e mai bine să fie lucrurile pe care le folosim: mari sau multe? Sau şi mari şi multe şi scumpe,
dacă se poate. Şi viu colorate? Nu vi se întâmplă să vă uitaţi în jur în ultima vreme şi să simţiţi o
atmosferă de bazar părăsit? Când umblaţi prin magazine, prin hypermarketuri nu vă loveşte o
revelaţie că sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe în cărucior? (...) De la portbagaj
la dulapul de haine şi apoi la toate troacele sau accesoriile cu care se umplu până la sufocare
casele de obicei, e un pas mental uşor de făcut. Nu cumva am muşcat prea cu pasiune şi am
rămas cu fălcile încleştate, ca un pitbull, în bunătăţile cărora nu mai vrem să le dăm drumul, pe
care vrem să le avem şi să le păstrăm fără niciun fel de măsură sau raţiune?”
(Răzvan Exarhu, “Viaţa e o magazie?”, în Evenimentul zilei, 20.07.2009)
[Citeşte textul cu voce tare.]
1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
   Cine este?
   Cui se adresează?
   Unde ar fi putut apărea textul?
   Care este opinia sa despre lucrurile pe care le cumpără şi le adună oamenii?
   De ce crezi că textul cuprinde o serie de întrebări?
2. Care este opinia ta despre importanţa cumpărăturilor în ziua de astăzi? Susţine, cu argumente,
opinia prezentată.